Keep moving ..

Inca din primii ani de gradinita, mi-am facut primii prieteni si in special prima prietena apropiata, care era mereu complice la toate nazbatiile si aventurile prin marea ” jungla ” din fata blocului – mai exact, parcul – , si am crezut cu tarie ca va dura vesnic .Ca vom fi mereu nedespartite, vom trece impreuna prin tot felul de incercari, etape ale vietii, ale maturizarii, vom creste impreuna.. iar apoi , la batranete, vom sta la o cafea si vom bodogani o zi intreaga despre copii, nepoti, realizari.. vom depana amintiri.. s.a. Au fost momente frumoase: impodobirea brazilor din parc cu tot felul de ambalaje, ca doar pentru noi Craciunul era si in mijlocul lunii iulie ; construirea corturilor imprejurul gardului scolii, organizarea de spectacole si concerte in fata blocului,unde bineinteles se percepea o taxa de 100 lei – vechi,bineinteles – .Daca stau acum si ma gandesc nu pot sa nu rad de naivitatea noastra de a da bani unor vecini de bloc care pur si simplu ne spargeau timpanele 😀 . Dar eram copii. Urmand ca mai apoi, la apropierea unei ploi, cei mai mari ca noi sa ne sperie cu povestea acelei vrajitoare care starneste vartejurile de praf, si care ne fura si ne duce departe, asa ca cel mai bine era sa mergem in casa. Sau, imi amintesc vag ca o vecina punea colturi de paine in scara blocului, asteptand apoi ca a doua zi sa gaseasca o paine intreaga.Sau orice fel de firimitura se va preface intr-un intreg. Bineinteles, toate astea le facea tot o vrajitoare. Cu astfel de povesti ne speriau ,sau ne minunau, cei mai mari in fiecare vacanta de vara.
Dupa cativa ani, cand eram si noi mai maricei si fiecare incepuse sa-si dea seama ce fel de gusturi, principii – sau mai bine zis,incapatanari – incepe sa aiba, a aparut si dorinta de a arata ” cine e seful”. Eu una, recunosc, niciodata nu mi-a placut sa ” ma dau mare” ; dar nici nu am putut accepta sa fiu tratata ca un aghiotant. Deci, bineinteles ca asta e un mic obstacol; cu timpul totul s-a racit, ne-am distantat.Dupa cum era de asteptat si in cercul nostru s-a intamplat asta si nici o prietenie nu e trainica daca nu apar si invidiosi, guri rele, ce nu fac altceva decat sa inventeze motive, uneori chiar intregi basme – atat de mult exagerau, pardon, se straduiau sa infloreasca-, doar pentru a ne starni una impotriva celeilalte. Uneori aveau efect,alteori nu.. Era inevitabil. Si inca este. Bineinteles, acea prietenie a durat intr-adevar 13 ani. Mai mult sau mai putin.
Restul prieteniilor ce le-am legat de-a lungul anilor urmatori nu au depasit 1 an sau 2 . Singura prietenie care a contat pentru mine mai apoi a durat.. 3 ani.Dar, ar fi putut sa mai tina si pana azi. Doar ca, odata ce realizezi ca esti singura care face compromisuri si.. se straduie sa respecte acel Cod Nescris al Prieteniei.. nu poti sa nu-ti pui intrebari, si sa nu te gandesti ca poate nu e chiar ce sperai tu .Nimeni nu vrea sa se simta folosit, sau in plus. Si nimeni nu vrea sa aiba asa-zisi prieteni, doar de dragul de a spune ca nu esti singur.
Si, dupa atatea si atatea incercari cu felurite persoane carora le-ai acordat sansa sa se apropie de inima ta, de viata ta, carora le-ai demonstrat ca esti demn de increderea lor si ca poti fi mereu un sprijin pentru ei.. Te plictisesti, te saturi de acelasi gust amar de dupa fiecare dezamagire.. Si preferi sa fii singurul tau prieten, singurul tau sprijin . Restul, pot fi doar amici ; fara obligatii, doar persoane ce sunt langa tine in anumite perioade, dar de la care nu astepti nimic in special.Poate ca nu e drept, sau bine. Dar .. e necesar.
E drept ca in majoritatea filmelor de genul “Family”, morala consta in puterea adevaratei prietenii, si ca oricine are un foarte bun prieten, care indiferent de greutati, personalitate, probleme personale, e mereu langa tine si te ajuta sa fii tu insuti, bla bla bla. Oricat de frumos ar suna asta, e doar film, fictiune. Realitatea e cruda. Astazi, prietenii sunt de fatada. Sunt alaturi de tine doar atata timp cat e bine si frumos, cat ii ajuti sa ajunga unde vor.. Iar daca vrei si tu un mic sprijin din partea lor sau macar simpla lor prezenta in anumite momente.. hm, descoperi ca esti singur.
Nimeni nu e cu adevarat de incredere in viata. Oricat de mult s-ar jura, odata si odata tot isi baga picioarele in tot ceea ce-a fost.Doar familia e mereu acolo cand dai de bine sau dai gres si te intorci umilit acasa. Dar si ea, va disparea candva.. Inaintea ta, sau .. tu inaintea ei. Cursul vietii nu iarta pe nimeni din pacate.Deci, ce preferi ?! Siguranta, sau distractie ?!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s