Sandstorm .

Isn`t it a shame how quickly we lose ourselves ?
Si de unde aveam sa stiu ca un esec te poate marca pe o perioada lunga de timp?
De unde puteam sti ca de atunci inainte aveam sa ma simt inutila,fara o traiectorie bine definita , umbland alandala ca o bezmetica . Trezindu-ma in fiecare dimineata de vocea mamei, facand aceleasi lucruri in fiecare zi, same shit , apoi holbandu-mi ochii pana tarziu in noapte la cine stie ce filme motivationale, pline de sens . Pana a doua zi. Si de la capat . O rutina pur si simplu apasatoare, greoaie, care te scoate din minti . Aceiasi 500 de metri patrati, aceleasi trei strazi pana la deal, si-napoi . Dar mai ales, cei patru pereti care par a se strange-n jurul tau in fiecare zi . Si-o inabuseala ce te-apasa tot mai mult, si nu te lasa sa respiri, te sufoca continuu si-apoi te lasa. Si de la capat.
Puteam sti ca din acea va lua nastere un nou Eu ? Nu. Unul slab, demoralizat, plin de regrete si de ura, un Eu sinucigas ? Nu . Credeam ca va urma o perioada de lingere a ranilor, apoi gata . Ca si nou . Dar nu, de data asta a sters tot . Sperante, vise, sentimente, amintiri si ganduri . Poate si vocabularul. Ma trezesc pronuntand deseori diferite cuvinte fara sens, inexistente, balbaindu-ma, punandu-mi intrebari cu voce tare ” Ce-am ajuns? ” . Nimic. M-am ofilit la 20 de ani ca o baba la 80 . Amandoua avem in comun regretul . Regretul de ce-am avut si ce-am ajuns .
Si nu e nimeni in jur. Nimeni la care sa-i plangi pe umar, nimeni care sa-ti dea o palma de sa te trezeasca, nimeni care sa te-mbarbateze . Nimeni. Toti te-alunga de dinainte sa-ncepi a vorbi . Toti sunt ocupati, au o viata, au problemele lor. Nimeni nu vrea sa fie in preajma ta cand esti jos . Le e teama c-o sa-i tragi dupa tine; cand de fapt, tu ai doar nevoie de un prieten. Ah da, strain cuvant . Dar nu-i nimic, poti oricand sa-i deranjezi in caz de-o petrecere . Atunci toti te iau in brate si striga in gura mare ce grozav esti. Dar nu acum. Acum, au rosu-n gat.
E ciudat . Nu mai inteleg nimic . Nici acum nu stiu ce scriu exact . E doar un fragment din gandurile ce ma chinuie zilnic. Dar fragmentul asta a simtit nevoia sa fie asternut, ca mai apoi sa-l citesc candva, sa mi-l reamintesc cand voi fi mai altfel. Daca .
It has been so long since I felt happy ..

Advertisements

8 Comments Add yours

  1. Baroana says:

    Da, am păţit-o şi eu. O păţesc încă. Probabil e vreo criză existenţială de 20 de ani. După o viaţă de zbucium interior. În una din cărţile mele preferate scria: “Da, decăderea… Cu toţii îi suntem sortiţi.” Ne revenim noi.

  2. wildrosec says:

    Abia astept sa se-ntample asta

  3. ovi says:

    dupa fiecare ploaie… senunul este si mai frumos…
    dupa fiecare nor, soarele straluceste si mai cald…
    exista o vorba… cine nu te vrea… nu te merita…
    hai… fruntea sus… fericirea vine de acolo

  4. wildrosec says:

    Merci . Numai de-ar veni odata .. E urata asteptarea

  5. Myriam says:

    Si eu am fost intr-o stare asemanatoare. Din cauza oamenilor, din cauza starilor mele psihice…nu stiu exact ce m-a adus in starea de blocaj. Dar stiu cum am iesit din el, cel putin pentru moment. Inteleptii spun ca fericirea ta este in tine, nu o poti gasi neaparat vorbind cu cineva. De-aia fa lucrurile care iti placeau sa le faci de una singura, fa-te sa razi, sa te destinzi. Bucura-te de tine. La mine mai merg si plimbarile sau plecarile din oras. Trebuie sa iesi din casa, si de una singura si sa schimbi un pic peisajul, ca sa te prinda directia. Ce pot sa-ti zic sigur este ca o sa treaca. Eu cred ca trebuie sa avem stari de low ca sa apreciem la maxim starile de high.

  6. wildrosec says:

    Sa stii ca am sa incerc asta . Presupun ca 3 luni de nebunie mi-au ajuns ; e timpul sa fie si o stare de bine de acum .
    Multumesc :*

  7. VreauUltimulLoc says:

    Care este graba? De unde vine frica asta de a sta in starea in care te afli? Ne place sa ne imaginam cum trecem prin experiente intense si cum ne lasa mai puternici acele experiente. Dar cand ne aflam in ele ce facem? Fugim si iesim la fel de slabi. Spui 3 luni? 3 luni inseamna o bataie din pleoape, de ce nu explorezi atent starile prin care treci si lasi focul in care te afli sa te purifice?
    Nu e sfarsitul lumii e inceputul, accepta ca nu stii cand va trece si ce va rezulta. De abia acum ai ocazia sa iesi din rutina. Din rutina in care ai picat de cele mai multe spunand da-uri prietenilor fara sa te gandesti daca era cu adevarat da-ul tau. Din viata confortabila si usoara inc are toate mergeau ca unse si nevoia de a iti pune intrebari existentiale nici macar nu exista, ca trebuia sa pleci, faci, gandesti, altceva.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s