Feeling safe .

Da, am ajuns si la ziua in care, oficial ..nu ma mai recunosc .

Am devenit exact cum nu mi-am imaginat vreodata ca voi ajunge . La 22 de ani.. ma vedeam o femeie superba, independenta, pe tocuri de 12 – nu inteleg de ce de 12; ce-o fi fost in capul meu ?! 1.76+12 .. -, singura in propriul apartament.. Avand in fata un viitor promitator, calatorii, petreceri.. escape

Crack!!!

Acel vis e demult apus ..

Ce am acum ?! Probabil ceea ce multi isi doresc. Siguranta materiala, financiara, o casa a lor, masina.

Ce-mi lipseste? Linistea si implinirea interioara.

Ce vreau ? Ce-mi doresc ? Ce visez ? Nu stiu .

Dar am nevoie de acel lucru care sa ma faca sa ma simt ca am facut ceva bine, ca am contribuit si eu la ceva .. Ca am reusit sa fac ceva .

Vreau.. Vreau sa plec o perioada cat mai departe de casa. Fara telefon . Doar aparatul foto si laptop-ul, pentru a mai scrie din cand in cand. Am nevoie sa ma indepartez de tot balamucul de acasa, vreau liniste. De preferat, undeva la munte.. La poalele muntelui. Intr-un satuc, la o margine de padure, cu un mic paraias sub podet, imprejur numai brazi, fara animale sau oameni, sa pot auzi susurul apei cand coboara din inima muntelui .. Sa simt stropii ploii reci de vara cum imi mangaie obrajii..parul.. si imi astampara demonii.

Sa stau seara sub o patura groasa de lana, in cerdac, sa privesc luna si sa ascult trilul pasarilor noptii.. cu o cana de ceai de tei langa mine si laptop-ul in fata. Sa fiu doar eu si tastele. Doar noi, intr-un cadru feeric, pregatite sa dam frau liber tuturor gandurilor, emotiilor, sa prinda forma.. sa prinda viata..

Si te-as lua si pe tine cu mine, fiindca nimic nu e complet perfect daca nu esti si tu prezent. Nimic nu are sens, ori farmec.. tu esti oaza mea de liniste. Tu esti stalpul pe care ma sprijin si-mi intind ramurile viselor, sperantelor.. Siguranta bratelor tale e ceea ce ma ajuta sa vad un gand bun in ziua de maine.

Am ajuns sa fiu nu intr-un glob de cristal, ci cristalul insusi. Rece, taios si fragil. Iar de-aici, totul in jur e numai rautate, lacomie, invidie.. Iar tu esti sursa mea de lumina si caldura, esti steaua mea calauzitoare intr-o lume mult prea straina pentru mine.

Advertisements

28 Comments Add yours

  1. Osiris says:

    Acelaşi vis l-am avut şi eu… şi încă îl am. Când am împlinit 21 m-a lovit realitatea şi nu a fost deloc plăcut să constat că am ajuns fix cum nu credeam vreodată că voi ajunge. Plus nişte alegeri greşite şi viaţa mi s-a oprit în loc. Şi încă sunt amărâtă din cauza asta. Sunt destul de departe de visul meu.. Dar să nu dezarmăm încă, niciodată să nu spui niciodată. O luam de la capăt din nou.

    1. wildrosec says:

      Sunt cam sensibila in seara asta. Ma faci sa lacrimez. Deci, mai sensibila decat in mod normal.
      Mai putem? De la capat?
      Uneori mi se pare ca duc o batalie cu mine insami. Dar una inutila.
      Eu una am obosit. Simt ca nu mai pot ..

      1. Osiris says:

        Of! Te înţeleg. Ce altceva avem însă de făcut? Suntem încă în viaţă, ne ştim sănătoase, încă putem să facem orice vrem. Sau să încercăm. Avem datoria faţă de noi înşine să ne facem viaţa după bunul plac şi să trăim după cum ne dorim. Altfel, va exista mereu un gol în interiorul nostru şi vom tânji după acea împlinire interioară… Dar să le luăm pe toate pe rând. Ce e important însă e să nu uităm că printre luptele şi încercările noastre trebuie să mai ne şi oprim să ne bucurăm de ceea ce este în jurul nostru. Bucură-te de tot ceea ce ai, alţii se luptă şi pentru acea siguranţă materială şi financiară… Şi nu te îngrijora, ia-ţi pauze, ia-ţi cât timp vrei să te odihneşti, să te bucuri de viaţă, e necesar şi asta. Trebuie să existe un echilibru între luptele şi încercările de zi cu zi şi între momentele în care ne odihnim şi ne bucurăm de faptul că existăm, de viaţă. Am citit mai jos şi la fel simt şi eu, o beznă totală, nu văd decât înapoi în trecut. Dar, eh, trecutul, nu se mai întoarce oricât ne-am dori, avem decât prezentul şi, într-o oarecare măsură, şi viitorul. Poate, poate, s-o lumina şi la noi. Şi fii cât de sensibilă îţi doreşti la această oră, ai tot dreptul!

      2. wildrosec says:

        Echilibru ? Eu sunt cu extremele,din pacate. Aleg o varianta si o duc pana la capat, chiar daca poate fi vorba si de autodistrugere. Mi-e greu sa stabilesc un echilibru..
        Ma consider o melancolica. Tanjesc dupa amintiri si clipe din trecut, uneori ma hranesc cu ele.. Si tot ele imi distrug linistea .
        Nu vad nimic in viitor, dar sper sa fie de bine, sa ma surprinda placut .

      3. Osiris says:

        Ha! Parcă aş fi scris eu ce ai scris tu… Da, cunosc, la fel sunt şi eu în privinţa echilibrului, dar tânjesc după el mai mult ca după orice altceva. Aş da orice pentru puţin echilibru. Şi eu tânjeam după trecut şi încă tânjesc, aveam tendinţa chiar să trăiesc în trecut, până m-am.. confruntat cu trecutul, ca să zic aşa, şi mi-am dat seama că nu vreau să mă mai întorc acolo niciodată. Sunt în continuare recunoscătoare însă pentru tot ce am trăit atunci! Eh, draga mea, suntem prea tinere ca să gândim aşa, mereu îmi zic asta… Dar toate la timpul lor… Trăim şi vedem. Deocamdată bucură-te de mica ta escapadă. Sper să-ţi prindă bine şi nu uita, ai aici oameni care, deşi nu te cunosc, aşteaptă să (le) scri, pentru că îţi cunosc o mică parte din suflet. Seară frumoasă!

      4. wildrosec says:

        “Sper să-ţi prindă bine şi nu uita, ai aici oameni care, deşi nu te cunosc, aşteaptă să (le) scri, pentru că îţi cunosc o mică parte din suflet. ”
        Ori sunt hiper-sensibila in seara asta, ori ai tu un mod de exprimare care ma emotioneaza pana la lacrimi.
        Multumesc mult pentru urari si pentru cuvintele alese. O seara frumoasa si tie ! :*

      5. Osiris says:

        Asta am simţit, asta am pus în cuvinte! Te citesc cu mare drag! (Apropo, ţi-am mai zis odată, aveam alt nume pe atunci, în caz că nu ştii cine sunt, scriam odată pe Baroana… ) Te îmbrăţişez!

      6. wildrosec says:

        Of, mereu uit ..
        Chiar mi-era dor de tine >:D<

      7. Osiris says:

        Nu-i nimic, am să-ţi aduc aminte de câte ori e nevoie! Indiferent cu ce nume voi apărea, sunt aici! >:D<

      8. drstoica says:

        Fetelor, din fericire, nu o luăm niciodată de la capăt. Chiar de la capăt. Întotdeauna există o nouă lecție învățată. Fără ea, am fi mai slabi. Dar vrem să fim mai puternici, nu? Atunci, să declanșăm puterea aia interioară care ne schimbă viețile! E pe bune, nu sunt basme! Oricum ați lua vorbele astea – psihologic, neurologic, spiritual etc – trebuie doar să începeți să vreți cu adevărat. Pornind de la un singur gând bun. Unul singur la început! E imposibil să nu fie unul care vă încălzește inimioara. Gândul bun e însoțit în mod invariabil de o emoție frumoasă, oricât de mică ar fi ea. Apoi, gândul și emoția asta vor mai atrage lângă ele un alt gând bun, o altă emoție asemenea. E greu, e poate obositor. Eu credeam că e imposibil. Dar așa funcționează totul pe lumea asta; acum sunt convins.

  2. Diana şi Dan says:

    Deşi nu ne propunem asta, uneori mai şi obosim…

    1. wildrosec says:

      Si mai e vreo cale de intoarcere?
      Pentru mine e o bezna totala . Nu vad decat inapoi, in trecut .

      1. Diana şi Dan says:

        Sigur. Trebuie doar să lăsăm motorul pe o turaţie redusă. Bine, idealul este în descrierea ta. Dacă ai putea să o “accesezi” ar fi cel mai mare bine pe care ţi l-ai putea face iar “vindecarea” ar fi rapidă şi fără urmări.

      2. wildrosec says:

        Acel “daca” e cheia . Si piedica

      3. Diana şi Dan says:

        Atunci măcar o parte din toată acea descriere idilică. Nici asta nu-i posibilă ?

      4. wildrosec says:

        Cu putina vointa, e posibil 😀

      5. Diana şi Dan says:

        E cazul atunci să nu mai stai pe gânduri. Un bagaj sumar, fundu-n maşină şi la drum ! 😛

      6. wildrosec says:

        Abia astept ! 😀

      7. Diana şi Dan says:

        Aşe ! Am lămurit-o şi pe asta. Vezi că se poate ?

      8. wildrosec says:

        Vorba-i vorba. Sa vedem si faptele 😀

  3. passionatepirate says:

    Am fost acolo unde esti tu acum. Citeste acatistul Sfantului Duh, sa vezi ce te linisteste. De fapt e o unealta pentru a-ti gasi linistea interioara. Asta e un exercitiu practic pe care il poti face pentru a te inzdraveni!

    Good luck!

    1. wildrosec says:

      Hmm.. eu sunt catolica. Nu am asa ceva prin preajma .
      Iar de obicei, nu prea vreau sa amestec religia cu psihicul .
      Merci totusi pentru sugestie. Daca o sa-mi cada prin mana, probabil voi arunca o privire.

      1. passionatepirate says:

        Imi retrag sfatul. Poti sa stergi comment-ul. Am crezut ca vrei sa te linistesti.
        Multumesc.

      2. drstoica says:

        Nu are nicio importanță, Carmen, ce religie ai. Spiritualitatea autentică merge mână în mână cu știința. Sunt foarte mulți oameni deștepți și înțelepți care știu deja asta. Pe noi, școala, societatea ne-au convins de altele. Și cădem fără a ști să ne mai ridicăm. Până când descoperim… liniștea. Ne descoperim pe noi și lucrurile se rezolvă într-un mod miraculos. După ce se rezolvă, ne întrebăm cum de n-am putut face așa ceva până atunci…
        Sunt sigur că tu vei reuși să fii din nou foarte bine și mult mai mult decât atât. Fericirea nu are limite. Iei atât cât vrei. Hai că vrei, da? 🙂
        Chiar dacă nu te cunosc (am descoperit blogul tău după ce ai dat like unor postări de-ale mele), mi-ar plăcea sincer să aud vești frumoase de la tine. Iar dacă te pot ajuta cu o vorbă bună în plus, cu ceva ce-am învățat de la alții, dar și pe propria-mi piele, doar cere-mi. O voi face cu/de plăcere.

      3. wildrosec says:

        Multumesc frumos pentru sprijin si gandurile bune.
        Am folosit confesiunea mea, anume catolicismul, mai mult ca o scuza. Sincer, m-as fi asteptat la un sfat din experienta, sau altceva.
        Nu ma feresc de ortodoxism sau credinta in general. Eu, insami sunt credincioasa, dar nu prea religioasa. Pana in momentul de fata, am citit si rascitit zeci de carti despre credinta, multe scrise chiar de preotii de la manastirile ortodoxe. Deci nu era asta o problema. Stiu cat se poate de multe, poate mai bine decat un profesor de religie. Am si anumite curiozitati, lucruri ce ma fascineaza, dar nu vreau sa le amestec cu psihicul.
        Starile mele, prefer sa le abordez din perspectiva psihologica, nu religioasa.
        De asta am raspuns cam sec comentariului.

  4. Paula says:

    Scriam pe Baroana, numele meu este Paula. Noul blog: http://www.viadeicondotti.wordpress.com. Contul celălalt mi-a fost restricţionat, habar nu am de ce. Am zis să te anunţ, să ştii cine sunt, pentru că, cu siguranţă, voi fi mereu pe aici, pe la tine. Sper că eşti mai bine ca zilele trecute şi că te-ai mai înviorat. Să ai o zi frumoasă, Carmen! Apropo, ai un nume foarte frumos. Mă duce cu gândul la Lana Del Rey şi melodia ei intitulată “Carmen”. O ştii, o postasem pe vechiul blog. Te pup

    1. wildrosec says:

      Chiar nu inteleg de ce ti-a fost restrictionata vechea pagina 😦
      Oricum, ma bucur ca ai ramas pe-aici :*
      Multumesc frumos :* Noroc de tine, altfel nu stiam de piesa .
      Take care ! :*

      1. Paula says:

        Mi-a fost restricţionat contul cu totul…Nici eu, le-am trimis mail, dar n-am primit răspuns. Oricum nu prea mai scriam, nu mai puteam, era totul în paragină pe acolo… Poate acum voi începe să scriu iar, deocamdată rândurile din capul meu sunt timide… de citit n-am încetat niciodată să te citesc, ţi-am zis, ai aici oameni care, deşi nu te cunosc, aşteaptă să (le) scrii, pentru că îţi cunosc o mică parte din suflet. Te îmbrăţişez.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s