Midnight .

Toti am intalnit de-a lungul vremii persoane ce si-au pus amprenta asupra existentei noastre, care ne-au ajutat sa ne maturizam, sa vedem lumea altfel, sa ne schimbam total conceptia asupra lucrurilor ce alcatuiesc viata. Sau, persoane ce prin atitudinea si comportamentul lor, ne-au lasat o rana adanca in suflet. Iar de-aici, bineinteles, survin schimbarile, deciziile de lunga durata, totul luand o intorsatura radicala. Permanenta.

Si vrei sa uiti, te chinui sa uiti. Faci tot posibilul sa dai uitarii trecutul. Dar, de ce ti-e teama, de aia nu scapi…go away

Si cand dai ochii cu cel mai crunt demon din trecut, tot corpul iti ingheata-n loc, doar inima, o simti cum zvacneste din piept, din iadul de sentimente ce o cuprind in doar un fragment de secunda: spaima, teama, regret, rusine, ura, dezamagire, indiferenta. Un moment de nebunie trait la o intensitate maxima . Si-ar da sa iasa, sa-l loveasca, sa-i urle sa plece departe, de unde-a venit; acolo unde candva a fugit si-a promis ca nu se mai intoarce.

-Putem vorbi doua secunde ?

– Spune .

– Dar vin-o aici, vreau sa fiu sigur ca auzi ce am de spus.

– ..

– Uita-te in ochii mei. Te rog, uita-te la mine, direct in ochii mei .

– .. Spune ce ai de spus, am treaba .

– Imi pare rau pentru cum m-am comportat atunci si pentru cele intamplate ,

– ( l-am intrerupt ) Te-am iertat de mult, ti-am mai spus si iti repet. Nu are rost sa-mi mai amintesc, ce-a fost a fost . Gata .

– Da, dar voiam sa iti spun fata in fata .

– ( Cam tarziu ) Apreciez . Esti iertat .. Atat ?!

– Da..

– O zi buna !

P.S. Repet, te-am iertat de mult. N-am sa pot uita, dar de iertat, te iert . Si-as vrea sa pot spune candva, ca nu s-a intamplat nimic, niciodata. Nu te cunosc, nu ma cunosti .

Advertisements

13 Comments Add yours

  1. Myriam says:

    Da, din pacate nu putem sterge unele chestii din minte si sa vrem, oricat am vrea sa dispara. Dar hei, ai supravietuit. E si asta un lucru bun, sa ai ocazia sa inveti o lectie. Nu ierti ca sa uiti, ierti ca sa-ti iei o greutate de pe suflet.

    1. wildrosec says:

      Ai dreptate.
      Am iertat ca sa pot trece mai departe. Sa nu mai simt ca ceva ma trage inapoi .

  2. Fata de ghindă says:

    Imi pare rau ca a trebuit sa treci pri astfel de experienta. Esti suficient de inteligenta sa realizezi ca orice experienta ne face ceea ce suntem. Unele ne intaresc,altele ne fac sa credem ca ne lovesc atat de tare incat nu vrem sa mai continuam. Insa drumul nu este decat inainte… 🙂 sunt sigura ca drumul tau e totinainte. 🙂

    1. wildrosec says:

      De multe ori, cand un anumit lucru ori cuvant, imi trezeste o amintire din acea perioada, fac in asa fel incat sa o alung, altfel, am senzatia aceea,ciudata, de cadere in neant . Si odata cu ea, dorinta de a-mi sfasia hainele si de a-mi provoca o oarecare durere.
      E prima data cand spun exact ce mi se-ntampla.
      Si ai mare dreptate, odata ce am reusit sa trec (partial) peste aceasta experienta, am intalnit o persoana deosebita ce m-a ajutat sa inteleg ca ceea ce aflasem eu pana atunci, nu era chiar asa. Am avut multe de invatat si chiar ma bucur, ca dupa toate cele ce au fost, am intalnit iubirea. Oricat de siropos ar suna ( si stiu ca nu ma caracterizeaza) , asa a fost. Si este .

      1. Paula says:

        Harsh! Dar stai că m-am pierdut… cine-i ăsta şi ce s-a întâmplat?

      2. drstoica says:

        Gândurile, fie ale amintiri sau imaginație, sunt ca niște nori. Nu le alunga, nu le reprima. Lasă-le să vină și să treacă. Încearcă să le urmărești pe “cer” trecând, detașată, convinsă că nu te mai pot afecta. Și chiar nu te mai pot afecta. Sunt sigur că poți face asta!

  3. drstoica says:

    Iertarea și neuitarea sunt foarte importante. Iertarea te eliberează, neuitarea te învață.
    Vrei să știi dacă l-ai iertat cu adevărat? Imaginează-ți în clipa asta că e fericit, că e în extaz cu altcineva. Dacă te doare… încă nu l-ai iertat.
    Iertarea nu e o emoție. E un proces de durată care vindecă totul în tine, fără să-ți dai seama de asta. Au fost oameni în pragul morții care și-au revenit inexplicabil. Întrebați de medici cum au reușit, au răspuns simplu: “cu iubire”. Și nu e vorba de iubirea dintre un bărbat și o femeie…

    1. wildrosec says:

      Sincer, as fi indiferenta. De mult timp nu ma mai intereseaza daca e fericit ori trist, daca e in viata ori e pe moarte. In acesti ani am preferat sa uit de el.
      Desi, se pare ca el nu a uitat de mine, facandu-si mereu simtita prezenta prin mesaje, apeluri telefonice, etc . Iar acum, s-a hotarat sa ma “infrunte” .

      1. drstoica says:

        Exercițiul mental cu iertarea nu are legătură în mod real cu el, ci doar cu tine. Dacă faci exercițiul ăla și constați că te afectează negativ cumva fericirea lui, că îți strică starea de bine, înseamnă că nu ai reușit să ierți. De fapt, nu ai reușit să te eliberezi. Iar uitarea nu vindecă mai nimic. Emoția neplăcută se îngroapă undeva în subconștient și se “încarcă” ulterior cu fiecare eveniment similar pe care-l vei trăi. Și nu duce la nimic bun.
        O emoție atât de puternică, una care te-a marcat la un moment dat, odată eliberată, rezolvă brusc, fără exagerare, cam 90% din problemă.
        Din proprie experiență de viață și din ce am învățat de la alții mai deștepți ca mine, știu că POȚI SIGUR! Nu mă îndoiesc de asta nicio secundă, chiar dacă nu te cunosc personal.
        Iar în clipa în care-l vei ierta cu adevărat, comportamentul tău detașat, pozitiv, fără nicio implicație emoțională îl va bulversa și-l va obliga să te lase în pace. Fiindcă, pentru el, vei fi dintr-o dată o alta, pe care nu știe cum ar putea-o “agăța” 🙂 , nu mai știe cum s-o facă dependentă de el în vreun fel sau altul. Se schimbă filmul. 🙂

      2. wildrosec says:

        Nu stiu daca s-a intamplat exact cum ai descris tu, dar faptul ca m-am schimbat eu ca si persoana, ca si comportament fata de el, l-a observat de ceva timp, a parut destul de mirat, iar apoi a incercat sa flirteze, nu i-a mers.. apoi a inceput cu glume ” vai, te mariti..” bla bla si etc.
        Actualul, cand a auzit, l-a luat la intrebari si ce-or mai fi discutat ei si o perioada a incetat. Apoi iar telefoane, ca sa ne vedem si am inventat diferite scuze.. Chipurile, isi daduse seama ca a gresit, ca nu meritam, si ca regreta.. M-am facut ca am treaba si un an si cv de zile, liniste. Ca mai apoi sa dau, sau de fapt, sa dea peste mine, la locul de munca, intr-o localitate in care nu avea nici o tangenta. Pura coincidenta,cica.
        Nu ma mai intereseaza absolut deloc persoana lui, am o relatie stabila de 3 ani. Incet, incet se cam contureaza si un plan de viitor, sunt mai mult decat multumita de viata mea de acum, de persoanele de langa mine.
        In schimb, nu vreau sa-l vad. Pentru mine a fost o intamplare traumatizanta, nu cred ca are rost sa dau detalii acum, poate mai tarziu. Cu ajutor din partea prietenilor, am trecut peste si vreau sa elimin total din minte acea perioada din viata. Bine sau nu, asta imi doresc. A invatat multe din experienta asta, o sa raman cu lectia invatata, dar nu vreau si amintirile .
        Din partea mea, ii doresc tot binele din lume . Dar departe de mine .

  4. Paula says:

    Am înţeles.

    1. wildrosec says:

      Imi cer scuze ca nu ti-am raspuns mai devreme:(
      Dar de cand m-ai intrebat si pana acum, nu am facut decat sa ma gandesc la cum sa-ti povestesc. Avand in vedere ca doar 2-3 persoane stiu cu adevarat ce a fost de fapt .

      1. Paula says:

        Stai liniştită… e foarte okay să nu împărtăşeşti anumite detalii din viaţa ta, Carmen.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s