Gonna let it burn .

Chiar nu inteleg de ce mereu am tendinta de a ma ascunde. Indiferent de motiv, de consecinte, de gravitate, banalitate . Tin cu tot dinadinsul sa-mi ridic un mic zid de aparare, sau sa-mi pastrez o portita de salvare, in caz de urgenta.

Asemeni jocului din copilarie, cucu-bau ( hidinge absolut adorabil sa vezi un bebelus cum rade cat poate el de tare la jocul acesta) .

Dar eu nu ma ascund pentru a face alte persoane sa zambeasca. Ma ascund de teama “daca”-lui, ” poate”-lui . O fi si din cauza ca, fiind de multe ori pedepsita in copilarie pentru cuvintele spuse, gesturile, faptele mele, mi s-a creat un reflex de auto-aparare : nici o data nu spune tot ce stii, tine si pentru tine; indulceste lucrurile, condimenteaza-le, niciodata nu le servi asa cum sunt.

Chiar si de o veste buna, nu pot sa o impartasesc pe deplin. Ceva-ceva tot imi ramane mie si numai mie, ferit de curiozitatea altora.

Sau poate ca, o fac si pentru binele celorlalti. De multe ori, adevarul doare. Si nu doar pentru ca adevarul ar contine un gest cumplit, ci pur si simplu pentru ca le raneste unora orgoliul. Iar in ziua de azi, orgoliul face legea. E mai presus chiar si decat bunatatea, milostenia, altruismul, omenia, s.a.m.d. Si astfel, continui sa ma impotmolesc in mizeria altora, in cuvintele ce vor sa fie rostite si in gandurile ce vor a fi impartasite.

Ce pot spune, e ca nu e sanatos. Am un munte de amintiri, realizari, secrete, suferinte, ganduri, sentimente, lacrimi, suspine ce le-am pastrat doar pentru mine. S-au adunat prea multe. Iar din cand in cand, la fel ca si un vulcan activ, poate erupe efuziv (silentios, cu viteza mica) sau exploziv ( puternic ). Astfel se explica cum de obicei ajung sa ranesc persoane apropiate mie fara sa aiba nici o legatura cu ceea ce mi se intampla. Dar pur si simplu nu-mi mai pot controla emotiile si e de ajuns un singur cuvant care sa starneasca totul. Si mai ales, se explica de ce ma trezesc uneori noaptea plangand din te-miri-ce .

Am ajuns sa ma autodistrug incet, dar sigur .

Advertisements

One Comment Add yours

  1. Paula says:

    Of, ce te-nţeleg…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s