Teardrop .

Era un sfarsit de octombrie destul de bland. Se formase deja covorul de frunze ce-l admiram si-l asteptam mereu, in fiecare toamna. Sa privesc natura din masina, in mers, cu muzica in casti, a fost mereu o placere pentru mine. Un moment doar al meu, facand abstractie de cei din jur. Asa pot sa fiu singura cu gandurile mele, sa-mi fac planuri, sa gasesc solutii, sa ma linistesc.

Mergeam deja de mai bine de 40 minute.

Sonorul era dat la minimum, in caz ca avea de gand sa-mi spuna ceva.  In fond, imi promisese ca ma ia cu el de data asta. Iar apoi, mai era si ziua mea. Si voiam sa mi-o petrec doar cu el. Timp de o saptamana umblasem cu Andra prin magazine dupa tinuta perfecta. Aveam de gand sa recuperez ce era al meu, de drept. N-aveam de gand sa ma las prea usor. Stiam ca inima lui inca era la mine, dar.. voiam si restul. Il voiam in intregime numai pentru mine, asa cum a fost si cum trebuia sa fie.wsdcdrgtrhb

Iar noile mele achizitii trebuiau sa-si faca treaba. Rochia neagra, vaporoasa, era piesa de rezistenta. Mai tarziu aveam sa aflu ca nu avusese nici un efect. Eu insami eram ceea ce trebuia.

Lana del Rey- She`s not me . Ascultam obsesiv piesa, fiind constienta ca asa si este. Nici intr-un milion de ani nu ar fi putut sa se compare cu mine, ori cu ceea ce-am avut noi. Un intrus, ramane un intrus. “Easy come, easy go”, era o vorba.

Si mi se parea ca timpul trece prea repede, vom ajunge la destinatie, fara a mai apuca sa ne spunem nimic.

Dar, in timp ce traversam Codrii Pascaniului.. in timp ce admiram covorul de frunze, si-a asezat mana peste a mea, si am si reactionat, din reflex, deschizand palma si lasandu-l sa ma ia de mana. I-am strans mana usor, continuand sa ma uit in departare, dandu-i de inteles ca de mult asteptam sa faca gestul asta.

Incercam sa par oarecum indiferenta. Sa nu-i arat ca imi venea sa zambesc cu gura pana la urechi. Incercam sa-mi stapanesc bataile inimii, care deja dadea sa-mi iasa din piept. Ma gandeam ce prostuta am putut fi lasandu-i cale libera sa plece de langa mine, desi stiam ca nu am sa rezist mult timp fara el. Imi era un dor imens. Dar, un dor care doare.

M-a lasat sa ma cuibaresc la pieptul lui si astfel am stat asa imbratisati, fara sa ne spunem nimic,minute in sir.. Pana cand, bineinteles, i-a sunat telefonul. Instantaneu m-a luat greata, constienta fiind de persoana de la capatul celalalt al telefonului. Discutia nu a durat mult, expediind-o repede. Nu am ezitat a-mi arata dispretul fata de aceasta intamplare, intorcandu-mi atentia spre geam. S-a scuzat si m-a luat de mana. Ma simteam iar in siguranta.

Dupa mintea mea, ar fi trebuit sa-l recapat complet abia spre dimineata. Avea timp destul sa realizeze ce-a pierdut si ce-am pierdut stand departe unul de altul.Nu ne despartisera decat doua- trei sapatamani, si deja pareau prea mult. Dar a fost deajuns sa intram in camera, si sa lasam jos bagajele.

A fost pentru prima data, cand am simtit cum e sa fii cea de-a doua. Si nu mi-a placut. Nu fusesem niciodata de acord cu ideea, iar atunci, traind acea experienta, nu mi-a schimbat deloc opinia.

Eram hotarata. Ce a fost al meu, al meu trebuie sa fie. Iar acea seara a fost doar inceputul.

Acum, ma uit ca a trecut aproape un an. Iar de aproape un an, suntem iar impreuna. Iar eu si el suntem in rolul principal, fara alte roluri secundare.

Mi-am dorit ceva, si am reusit. Bataliile interioare duse pana la realizarea sa, acum, par a nu-si mai avea rostul. Desi ranile, au ramas. Iar uneori, mai dor. Dar in durerea lor, imi amintesc ca e foarte usor sa-l pierzi pe cel drag, si mai ales, imi amintesc ca am reusit sa trec si peste asta.

Acum, nu ne-a ramas decat sa stam cuminti si sa ne punem la cale planurilede viitor, ce se apropie cu pasi repezi,

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Paula says:

    Easy come, easy go… Viaţa merge înainte cu răni şi fără răni care dor. Oamenii nu-s perfecţi, şi nimeni nu e perfect, fiecare avem demonii noştri. E bine, şi ţi-am mai zis, e foarte bine să ai alături lângă tine persoana iubită, nu toţi au norocul ăsta. Şi asta merită orice… Atât. Şi Doamne, cât iubesc sentimentul ăla de siguranţă, şi toate celelalte sentimente care vin la pachet cu el, sentimentul acela de plin interior, cum că te afli în locul unde trebuie, poate că o să le simt iar într-o zi. Tu bucură-te de asta, căci puţini avem parte de aşa ceva, restul rătăcim, ţi-o zic din proprie experienţă şi din experienţele la altora…

    1. wildrosec says:

      Ti-am mai zis ca uneori imi dai niste comment-uri de nu stiu ce sa iti mai raspund ?! 😀 Spui tu tot, si mai ales ce trebuie si cum trebuie, iar mie nu imi mai ramane decat “ai dreptate” 😀
      Daca si-ar putea imagina cineva cat m-au distrus acele 2-3 saptamani departe de el..Dar asta e imposibil. Oricum, el e alaturi de mine si ma ajuta sa trec peste toate si mai ales, stiu ca regreta si el enorm unele fapte.. Concluzia e ca ne e mai bine acum si suntem mai legati unul de altul ca niciodata.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s