I remember .

De aici, de dupa sticla ce ma desparte de lumea de-afara, pot cuprinde cu privirea jumatate din luminile orasului. Iar totul pare atat de linistit, rece.. oarecum trist.

Dar altfel sta situatia cand esti acolo, in mijlocul actiunii. Lasandu-te purtat de val, luand parte la magia vietii de noapte.

Imi aduc aminte cum e sa colinzi Copoul la 1-2 dimineata, pe jumatate inghetat de frig, dar in acelasi timp fierband de emotie ca el e  acolo cu tine.

Si nu mai e nimeni. E liniste, e frig, si buzele lui sunt sursa ta de caldura. Si simti cum imbratisarea sa iti pune sangele in miscare, si inima iti bate mai tare. Colinzi aleile bezmetic, tinandu-l strans de mana, ca nu cumva sa-l lasi in urma.

Iar cerul e senin si plin de stele…

Totul in jur va apartine. Sunteti doar voi doi si linistea noptii.

Banca de sub salcam ce v-a fost martor juramintelor facute in miez de noapte, cand viitorul era doar la un gand distanta.

Dar acum, totul pare a fi departe. Acolo, in racoarea noptii e viata. Acolo, in paclul de lumina galbuie a unui felinar.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s