Looking for a meaning .

Pentru ca e prima zi din noul an ..ar trebui sa multumesc pentru anul ce-a trecut si sa-mi notez in carnetel idealurile pe care vreau sa le ating in 2014.

Ar trebui; fiindca nu am s-o fac. 2013 nu a fost atat de norocos pe cat mi-l imaginam in seara de 31 decembrie 2012, deci nu am de gand sa-mi pun noi sperante in 2014.

In plus, nici nu stiu ce sa-mi mai doresc. Vise nu mai am, sau nu le mai gasesc. Le-am pierdut undeva pe drum, in timp ce ma grabeam spre Nicaieri.

Stagnez. Astept ceva ce stiu ca n-o sa vina. Dar ce ? Nu stiu. E o dezordine in mintea mea ce necesita multa munca. Munca pe care nu ma simt in stare s-o duc pana la capat.

Cum a fost 2013 pentru mine? Banal.

Frumos. Urat. Obositor. Mirific. Plictisitor. Enervant. O corvoada. Ca o vacanta. In iad si-napoi.

Ce oameni am cunoscut? Nici unul. Sau poate unul. Fiinte, chipuri de lut insufletite, marionete, am cunoscut un card intreg.

Am realizat ca sunt o mica ciudatenie in aceasta lume. Persoanele care sunt in stare sa ma asculte, sa ma inteleaga, sa priceapa ce e in mintea mea.. sunt pe cale de disparitie. Ori nu s-au nascut inca. Totul in jur e o alergatura continua dupa bani, faima si distractie.

Am obosit. Am obosit sa incerc a mai cunoaste oameni. Toata aceasta cautare s-a dovedit de cele mai multe ori inutila. E frustrant. E frustrant si obositor.

Toti au impresia ca sunt superiori altora, ca sunt destepti, genii. Ca ei sunt miezul iar restul sunt coaja. Ori pleava societatii. Toti sunt atat de inteligenti incat fac predici despre ortografie, despre moda, despre tot.

Citind si vazand atatea minunatii in jurul meu, ma simt .. mica. Mica si prostuta. Nu as putea  sa le ajung nici cu prajina la nas. Si-l flutura in vant cocotate pe tocuri de 15, imbracate in dantele negre si papioane.

Totul  e ca un circ. Iar eu sunt spectatorul. Am fost, sunt si voi fi mereu un spectator. N-as putea si nici n-as vrea sa intru vreodata in “randul lumii”.

In noapte ce-a trecut, m-am simtit singura. Nu fizic, caci multimea roia in jurul meu. Si-am hotarat sa ma retrag in coltul meu, sa intru in noul an de una singura. Pentru ca e mai bine asa, decat intr-o companie proasta. Fiindca e mai bine decat sa ma mint ca totul e perfect.

 

 

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Nor says:

    De ce să vrei să intri în rândul lumii când poţi foarte bine să fii o rebelă în propria ta ţară a minunilor? Nu, draga mea, noi nu suntem construite să urmăm, noi suntem construite să conducem.

    1. wildrosec says:

      Imi place cum gandesti 😀

  2. Mishuk says:

    destinul e scris demult în cartea frunzelor… când vrei să-ți fie bine nu-ți face planuri, doar zâmbește… vei păși mult mai ușor pe cărările vieții… uneori covorul de frunze ruginii ascunde multe secrete… nu judeca, împacă-te cu tine
    ăsta e doar un comentariu idiot, ce o să îți pară total nepotrivit, dar…. 🙂

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s