6 in the morning .

Am avut in ultimul timp, cateva dimineti in care am incercat sa ma trezesc odata cu soarele. De fapt nu. Sa ma dau jos din pat odata cu soarele. De trezit, m-am trezit; pentru cateva secunde, ca sa inchid alarma de pe telefon .

Am vrut sa ma trezesc si eu intr-o dimineata insorita, sa dau la o parte stolurile si .. sa vad ce urmeaza. In mod normal, m-as fi asteptat la o buna-dispozitie, la chef de viata, bucurie..

Dar de fapt, am incercat sa recreez o scena. Imposibila .

Aveam vreo 5 ani. Iar cum parintii mei lucrau din noapte pana seara, pe timpul vacantei de vara stateam la bunici. Mai exact cu mamaia, ca tataia era plecat pe dealuri cu tractorul ( de ce mamaia si tataia ? pentru a-i diferentia de ceilalti bunici,mai ales ca ei m-au crescut) . Deci eram mai mult doar noi doua.drgtr

In dimineata aceasta, asa speciala pentru mine, m-am trezit pe la 5 jumatate. Era un soare atat de puternic, incat razele lui strabateau cu usurinta bolta de struguri din fata casei si-mi intrau fix in ochi (cum sa nu te trezesti?!). Iar cum la streasina casei aveam un cuib de randunici, era zarva mare. Si oarecum, era placut ..

Vazandu-ma singura in pat, am iesit repede afara sa caut pe cineva. Bineinteles, mamaia era afara la chiuveta si spala vasele in care mancase tataia inainte sa plece la munca (mai exact pe la 3-4). Cand si-a intors privirea spre mine …

– C., desculta ? Ai sa racesti ! Fugi mai repede in pat ! ( am mentionat ca am iesit afara desculta? de fapt, in sosete albe)

– Dar vreau sa te ajut …

– Fugi mai repede, ca vin dupa tine !

Nici nu stiu cum am ajuns inapoi in casa si repede sub patura . A venit si a stat langa mine pana am adormit. M-am trezit apoi pe la 8 jumatate, iar in casa mirosea a placinta .

Eram o zgatie de copchil. Numai cat intorceai capul in alta parte si eu dispaream in drum, la copii. Eram vanata pe picioare ,iar  genunchii imi erau distrusi. Ma cataram in toti copacii, pana-n varf, doar ca sa le  demonstrez ca pot si nu mi-e frica.Saraca mamaia a avut numai de furca cu mine. Dar m-a iubit. Eram si sunt singura ei fata. Nu nepoata.

Iar din pacate, m-a lasat singura cu zece zile inainte de a implini eu 7 ani. Este cea mai mare pierdere din viata mea.

Oricat as incerca sa retraiesc acele sentimente, e imposibil . Nu-mi raman decat amintirile .

Acum, in schimb, am parte de cele mai frumoase dupa-amiezi, seri si nopti, alaturi de el. E singurul care ma face sa simt din nou acea bucurie puternica, dar simpla, de copil, chiar fara sa-si dea seama.

Dar diminetile, vor fi mereu ale ei .

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Loredana Milu says:

    Mi s-a făcut pielea de găină citind…Oh!

    1. wildrosec says:

      Sper ca e de bine

      1. Loredana Milu says:

        Da, da! 🙂

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s