Take my hand .

Sa treci printr-o despartire e de tot cacatul. Da, am zis-o. Si nu-mi cer iertare. Nu de data asta.

Si poate fi mai rau decat atat, mai ales atunci cand inca continui sa iubesti si mai ai o farama de speranta. Ce tot atatea sperante?! Nu? Asa spun multi. S-a terminat, move on. Stii, cand nu faci parte din poveste, din problema, vorbele sunt o nimica toata. Just move on, ca si cum e totul doar apa de ploaie.  Nu dom’le, eu sunt altfel. Nu e bine deloc pentru sanatatea mea, dar prefer mereu sa lupt pana gasesc o rezolvare. Mai ales atunci cand mai exista sentimente; dar e zidul ala, orgoliul, peste care nu poti trece usor, fiindca unii, tin prea mult la el. Unii, dar nu si eu.

Cand doua persoane au petrecut impreuna atata timp (4 ani inseamna ceva, zic eu), impart aceeasi casa, masa si mai ales impart si bune si rele, e usor sa abandonezi totul si sa treci mai departe?jndfr

Nu e. Dar nici imposibil nu e, stiu. Dar e greu. Fiindca inima vrea ceva, si daca nu primeste, atunci totul se duce de rapa. Iar eu, sunt un dezastru. Da sunt, fiindca imi pasa. Nu pot adopta ignoranta pentru o perioada nedeterminata. Si nici nu ma caracterizeaza. Eu mereu am fost la extreme, ori e alba ori e neagra, ori primesc totul, ori nimic. Sa pastrez un echilibru intre aceste lucruri.. mi-e imposibil, fiindca mereu tind sa cad intr-una dintre ele.

Acum iubesc. Sunt ranita, calcata in picioare, umilita,  ma simt tradata… dar continui sa il iubesc. Atat cat mai pot eu suporta toate acestea, voi lupta, ma voi agata de acea mica farama de speranta. Dar cu timpul, cu cat vor trece mai multe zile, stiu ca incet incet voi trece in cealalta extrema. Si nu-mi doresc asta.

Care e partea cea mai urata din etapa asta prin care trec? Nu doar faptul ca mi-am pierdut iubitul, ci mi-am pierdut si cel mai bun prieten.

Fiindca, hai s-o spun altfel. El a aparut in viata mea cam la doua saptamani de cand am inceput sa scriu aici. Deci sunt cativa ani de cand scriu despre prietenie. Si mereu am sustinut cu tot felul de argumente ca o prietenie adevarata nu exista, ca mereu sta la baza un interes. Dar totusi, mereu am vorbit de el. El care a fost langa mine in toate, care imi stie toate secretele, care ma cunoaste mai bine decat toata lumea la un loc. Mi-am construit micul univers in jurul lui. Nu, alaturi de el am construit un mic univers. Eram doar noi doi si restul.

Am renuntat la toate cunostintele, toti asa-zisii prieteni, si eram doar noi. Noi luam decizii impreuna, noi ne faceam planuri, noi greseam si noi rezolvam problemele.

Iar eu, am lasat jos orice protectie, orice teama, orice.. si mi-am pus toata increderea in el. M-am daruit nu doar trup, dar mai ales suflet. Ii apartineam in totalitate. Oricat de mult as fi incercat sa spun ca nu e adevarat, gesturile ma tradau mereu.

Acum, in clipa de fata, pot spune ca nu mai am nimic. Nu mai detin nimic. Nu ma mai intereseaza nimic. Ma simt goala,  tradata si jefuita. Tot ceea ce credeam ca sunt candva a disparut. Nu mai stiu nici ce-mi place, nici ce-mi doresc. Am trei oferte frumoase de munca si nu. Nu vreau. Nu ma tenteaza. L-am adoptat pe “Nu” in toate.

Camera mea, nu ma mai atrage. Candva imi gaseam linistea acolo, ma ascundeam de restul si ma refugiam in patul meu, in lumea mea. Acum, nu o mai suport. Sa fie de vina si faptul ca si el a fost de multe ori acolo cu mine? Da, este. Tot ce ma inconjoara contine o imagine, o amintire, noi doi, impreuna. Certandu-ne, iubindu-ne, punand tara la cale, nu conteaza. Dar eram noi.thgb

M-a invatat mereu sa cred si sa contez pe el, iar acum.. sunt singura.

Inca am senzatia ca sunt intr-o cadere libera spre abis. Iar inima… De fiecare data cand aud telefonul, sper sa fie el. Ma tem si sper sa fie el. Dar niciodata nu e. Asa ca il tin pe silent. Prefer sa nu aud, sa nu stiu nimic.

De o luna de zile stau in stres. “Nu ar trebui, doar e gata. Poate omul incearca sa-si vada de viata..” Poate.  E dreptul lui. Dar am si eu dreptul sa sufar, sa plang de dor. Nu e corect, dar viata nu e corecta. Ce pretentii as mai putea sa am?! Nu mai am nici una.

De cand ne-am despartit, multe persoane s-au dat interesate de ceea ce se-ntampla, s-au aratat ingrijorate.. etc. Fiecare stie povestea. Doua saptamani, primeam mesaje zilnic, ” ce s-a intamplat… bla bla bla”. Dragilor, multumesc pentru grija acordata, si sa nu aveti impresia ca nu stiu care intrebati mai mult de curiozitate si pentru a avea motive de barfa si bucurie.. Fiecare are propriul interes, inca sustin asta in continuare.

Totusi, trebuie sa le multumesc acelora care chiar au avut rabdare si m-au ascultat cu adevarat. Carora chiar le pasa. Ori daca nu, macar au vrut sa ajute cu cat a putut fiecare. Nu dau nume, fiindca le-am multumit  fiecaruia in parte.Recunosc si apreciez ca mai sunt astfel de Oameni. Nu ma asteptam, dar am fost placut surprinsa si ma bucur ca am gresit. De-ar fi mai multi ca voi, lumea ar fi un loc mai bun. Si nu citez din filme, ci asa simt.

Incerc sa ma adun, cate putin in fiecare zi. Sunt zile in care cedez si stric tot ce-am reconstruit pana atunci.. Dar incerc.

Advertisements

11 Comments Add yours

  1. Paula says:

    Acele oferte frumoase de muncă te pot ajuta mai mult decât crezi. Ajută să-ţi ocupi mintea şi timpul cu ceva care să merite. Din păcate, nu există un ceva sau cineva care să ne ferească de durerile provocate de pierderea celui iubit, şi sunt nişte dureri necruţătoare, ce-i drept. Doar cu timpul se va mai calma intensitatea durerii, mult timp…

    1. wildrosec says:

      Frumoase doar pe hartie, ori in portofel. Dar nu e ceea ce vreau eu. Sau nu acum.

      1. Paula says:

        Cum ziceam, “ceva care să merite”. Dacă nu merită, atunci clar le laşi să se ducă. Ţi-am spus asta pentru că te înţeleg prea bine şi acum ceva timp am trecut prin ce ai trecut şi tu, şi din cauza tristeţii am lăsat totul baltă şi mi-am distrus şansele pe care le aveam atunci, iar apoi am regretat enorm, şi încă mai regret câteodată, că nu am fost mai puternică măcar cât să nu îmi distrug şi viaţa din alte domenii, pentru că o carieră ţi-o construieşti pentru tine, ea rămâne, chiar dacă oamenii pleacă.

      2. wildrosec says:

        Am fost candva concentrata doar pe cariera.. Acum nu-mi mai pasa, de doi ani nu imi mai pasa.
        Regret putin, ca acum as fi putut ajunge un pic mai sus.. Dar am pus sentimentele pe primul loc, si desi acum am ajuns in situatia asta, nu regret decizia facuta.

        Pentru cariera o sa fie mereu timp. Iar daca nu e, nu-i nici o problema

      3. Paula says:

        Normal, niciodată să nu regreţi o iubire. Sentimentele îşi au locul lor de onoare, eu una cel puţin cred în echilibru, sunt de părere că pentru a fi fericit este necesar să fii împlinit în fiecare capitol al vieţii, în special în cel al iubirii, contează mult pe cine ai alături. Însă eu nu mă refeream la faptul că am pus cariera pe primul plan, ci că după ce totul s-a terminat şi s-a ajuns la despărţire am căzut pradă depresiei şi am abandonat domeniul profesional de tot. Asta regret. Însă tu ştii cel mai bine ce ai nevoie, iar acum probabil cel mai mult ai nevoie să nu-ţi faci alte griji şi să-ţi plângi durerea, te înţeleg prea bine.

      4. Paula says:

        Să ai o zi liniştită, atât de liniştită cât se poate în condiţiile date. Ai grijă de tine, dragă Carmen.

    2. wildrosec says:

      si da, peste foarte mult timp

  2. Fata de ghindă says:

    şi atâta timp cât încercarea este încă în tine şi mâine, nu mai contează că sunt zile şi fără de speranță. 🙂

    1. wildrosec says:

      Iar tie trebuie sa iti multumesc cel mai mult :*

      1. Fata de ghindă says:

        aseară am adormit înaintea ta…şi tu m ai spus noapte bună. cine nu ar vrea să fie cu cineva precum tine ? :*

      2. wildrosec says:

        😦 m-ai facut sa lacrimez
        Nu stiu.. Oricum cine vreau eu, nu mai 😦

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s