On your shoulder .

Desi am impresia ca deja am vorbit prea mult si nu am ajuns la nici un rezultat… am nevoie sa spun ce e in sufletul meu acum.

Si culmea, nu e nimic.

Ma simt de parca as fi pe pilot automat. 3 zile, munca + seriale, 3 zile acasa, somn, seriale + muzica. Si tot asa.

Am si zile in care se schimba ceva, iar atunci ma enervez, arunc, trantesc, tip… Dar asta nu inseamna ca ma simt mai bine dupa.

Nu am mai plans doua saptamani. broken

Dar in urma cu doua seri, in timp ce ii tastam, curgeau siroaie pe obrajii mei. Cand esti la sute de km departare de el, si citesti cuvintele lui reci, nu te mai poti stapani. Cand omul pe care il iubesti cu toata fiinta ta, si astepti sa faca un pas, sa se apropie de tine, el prefera sa adopte un ton indiferent si sa te indeparteze mai mult. Cum sa iti mai poti stapani emotiile in acele clipe ?! Cand tot ceea ce-si doreste inima ta e sa-i simta imbratisarea calda…

Prefer sa traiesc in trecut, acolo unde totul e bine. Acolo unde ma simt in siguranta. Unde simt ca viata mea mai are un rost.

Fiindca, daca deschid ochii, si vad realitatea cruda… nu fac decat sa m-ascund, sa ma-nchid in mine si sa astept sa se sfarseasca odata totul.

Pentru ca nu mai pot! Sa tin in mine atata durere, sa ma prefac ca totul va fi bine. E de cacat ! Refuz sa ma mint singura.

Zilele trecute,  un client obisnuit, de-al casei imi spune:

Da’ de ce stai toata ziua asa? Zambeste ! Nu te-am mai vazut de mult sa zambesti. Esti mai frumoasa cand zambesti. Zambeste !

M-am stapanit sa nu arunc cu ceva dupa el. Da, stiu si eu ca sunt mai frumoasa cand zambesc. Dar pentru ce sa zambesc acum? Pentru ca traiesc? Nu. Nu traiesc. Doar supravietuiesc de la o zi la alta. Nu ma bucur de nimic. Nu am de ce sa ma mai bucur. Nu mai gasesc nimic in jurul meu care sa-mi faca placere. Asa ca i-am raspuns:

Am si eu problemele mele…

Si nu ar fi singurul. Toata lumea se asteapta sa zambesc. Surpriza ! Nu accept comenzi. Try again later.fluturi

E al naibii de greu cand te gandesti ca acum ceva timp totul era atat de frumos, declaratii, promisiuni, vise… Iar acum totul e pustiu si rece.

De la o zi la alta mintea mi-e invadata de amintiri si nu mai suport. Oricat de mult incerc sa le blochez, sa le alung…

Zilele astea imi aminteam ca acum un an, pe vremea asta, mergeam de dimineata in Iasi, luam ziarul si cautam chirie. Voiam sa stam doar noi doi, fara nimeni altcineva. Si chiar de ne certam, dupa ceva timp ma lua de mana si-mi spunea sa pun capul pe umarul lui… apoi ma saruta, eu ma stapaneam sa nu plang si totul era din nou bine. Toata ziua ne plimbam, mergeam la film… Zi de zi impreuna. Iar seara eram amandoi pe viber, skype.. Adormeam linistita stiind ca de ma voi trezi cumva peste noapte, el va fi acolo. Si vazandu-l cum doarme linistit, voi adormi si eu la loc.

Oricat de mari ar fi fost certurile, stiam ca va fi acolo cand voi avea nevoie de el. Si viceversa. Iar acum… nu mai e. Si mi-e atat de greu sa accept adevarul. Pentru ca nu pot intelege cum poti uita totul intr-un timp atat de scurt. Cum poti …

Am obosit. Atatea intrebari si atat de putine raspunsuri. Si doar raspunsuri taioase.

Acum o luna mi-ai zis ca m-ai iubi oricum as fi, doar sa nu ne mai certam ca chiorii, de la lucruri banale. Desi ti-am tot promis in nenumarate randuri ca voi face tot posibilul, acum… ai abandonat totul. M-ai lasat singura. Toamna. Iar. Si nu vrei sa te mai intorci.

Cum poti fi atat de rece ? Mi-ai promis, mi-ai promis ca nu vei mai renunta niciodata la mine. Acum de ce ai plecat?

M-ai lasat singura, cand aveam cea mai mare nevoie de tine…

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Loredana Milu (Buciumeanu) says:

    Off!
    >:D<

    1. wildrosec says:

      Multumesc >:D<

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s