A beautiful little fool .

Aseara, in timp ce eram in pat si incercam sa-mi tin mintea ocupata uitandu-ma la Friends (e singurul lucru care ma face sa rad deocamdata), mi s-a intamplat un lucru ciudat. Si oricat de exagerat ar parea, m-a cam pus pe ganduri.

Statusem in aceeasi pozitie mai bine de ora, amortisem si ma pregateam sa ma ridic. Am dus mana catre piept , si-am cuprins cu degetele ceea ce se simtea a fi petalele unui trandafir. Si ma gandeam ” De unde am luat eu o floare la ora asta? Am inceput deja sa uit ce fac?” Apoi, intind mana spre telecomanda, aprind becul, si cand colo, era de fapt servetelul  meu, plin de lacrimi.

Cateva minute bune am stat si ma gandeam cat de bizar poate fi. Ori, poate e doar in capul meu.goodbye Dar era atat de real…

Inainte de toata treaba asta, am facut prostia sa vizionez din nou, pentru a 20-a oara The Great Gatsby.

Dar acum a fost diferit. Nu mai eram atat de atenta ca inainte la detalii. Ma uitam si in acelasi timp simteam cum inima imi era stransa ca intr-un pumn si toata forta aceea ma tragea inapoi. Priveam filmul si aveam o senzatie de retinere. Ca si cum toate emotiile mele erau tinute intr-o colivie. Si singurul lucru care mai era liber, erau lacrimile. Am plans de fiecare data cand vorbea Gatsby. De fapt am plans cam tot filmul.

De ce? Acel personaj, asteptase 5 ani de zile sa-si revada iubita. Tot ceea ce facuse pana atunci era pentru ea. Toate deciziile lui erau influentate de preferintele si visele ei. Totul se invartea in jurul ei. A murit impacat cu gandul ca Daisy il suna ca sa-i spuna ca l-a ales pe el.

Iar eu sunt cam in aceeasi situatie. 4 ani de zile toata lumea mea se invartea in jurul lui. Tot ceea ce visam il implica si pe el. Nu am vrut niciodata pe altcineva, iar de acum incolo nu o sa vreau nici atat. Si nu pentru ca el ar fi barbatul perfect. Ci pentru ca eu il iubesc cel mai mult pe lumea asta.

Asa ca am luat o hotarare. Dupa 8 ore de somn, in final m-am decis.

Fiindca toti imi spuneti

Cat o sa mai suferi? Iti distrugi tu sanatatea…

Ei bine, de-acum incolo am sa continui asa pana cand o sa mi-o distrug de tot. Pana cand voi reusi sa-mi grabesc             .

E decizia mea finala. Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care el nu e langa mine. Mi-e prea greu. Am sa continui sa-l iubesc si sa regret ca am ajuns in acest punct, pana  cand toata aceasta suferinta va reusi sa incheie ceea ce eu nu am putut.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s