Now you know .

Niciodata nu am fost persoana care sa ma bazez doar pe ratiune. Ba din contra, mereu mi-am urmat inima. Si de multe ori am avut de castigat. Nu am regretat niciodata.

Iar de data aceasta… Ma cam tem ca fac o mare greseala, dar.. asta sunt eu.

Stiu ca sunt o fire sensibila, unii imi spun ca sunt o fire pasionala, desi, chiar nu stiu in ce consta exact asta… Doar ca atunci cand imi pasa de ceva ori de cineva, mi-e greu sa stau deoparte, sa nu ma implic emotional. Iar de cele mai multe ori, necazul celuilalt devine si necazul meu, iar bucuria lui…

Atat de mult as vrea sa rup din mine tot ce tine de el, tot ce imi aminteste, orice… Fiindca toata fiinta mea e bantuita de amintirea lui. Uneori e un lucru bun, fiindca zambesc, pentru o clipa.. Dar dupa zambet, urmeaza o durere asurzitoare si apoi… lacrimi. Lacrimi ce nu limpezesc vederea, ori te fac sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva; ci lacrimi ce amortesc sufletul.. si-l lasa amortit ore, zile intregi.

Sunt atat de constienta ca nu te vei mai intoarce… Niciodata.

Oricat as plange si as urla. Oricat de mult as jura sa… sa fiu alt om. Nimic nu mai conteaza.

Tu ai inchis ochii la toate acestea. Ai surzit cand ti-am spus cat de mult te mai iubesc, cat de mult te vreau inapoi langa mine. Ai zidit usa prin care m-ai lasat sa intru in sufletul tau.

M-ai lasat sa ma descurc singura cu toata aceasta durere.

Iar eu stau aici si-ncerc sa-i soptesc sufletului sa taca, inimii sa nu mai bata… Incerc sa-mi strang toate emotiile, sentimentele, amintirile si sa le-nchid, sa le pun lacat. Incerc s-adun toate bucatile din suflet ce s-au imprastiat cand… Incerc sa imi revin, usor.

Discutie ciudata avuta ieri in timpul pauzei de pranz, cu mama:

– Mi-a zis frate’tu ca nu mai asculti muzica.

– Mda, pai depinde de piesa, nu ascult orice.

– E din cauza ca iti aduce aminte de el?

– (Pauza) Nuuu, neaparat…

– Inca il astepti sa se intoarca, nu ?

– Stiu deja ca nu o sa ne mai impacam…

– Dar inca il astepti. Iar asta nu inseamna ca nu trebuie sa faci lucrurile care iti plac.

– Mda, e tarziu. Trebuie sa plec.

Am renuntat si la filme, mama. Am renuntat si la jocul ala, Hay Day. Chiar daca nu era langa mine, stateam seara pe viber si ne jucam impreuna. Am renuntat sa mai visez la vacante frumoase la munte, fiindca fara el, nu ar mai avea sens. Am renuntat si la ideea de a scrie o carte, fiindca, daca el nu e langa mine cand trec prin toata experienta asta, parca nu are rost. Fiindca atunci cand visam doar la a scrie, nimeni nu a crezut in mine, doar el mi-a stat alaturi, el m-a incurajat. Voi ati ras de mine, ati spus ca e greu, ca nu as face fata. Am vrut sa pictez, iar el mi-a promis ca-mi cumpara tot ce am nevoie, doar sa fiu hotarata, sa am incredere in mine.

L-am pierdut, mama.

M-am gandit pentru o secunda sa las putin loc altcuiva in viata mea, dar nu am putut. Mi s-a facut frica, apoi scarba. Nu-mi pot vindeca inima in felul asta. Si nici nu vreau.

Il iubesc, mama. La fel cum tataia o iubeste pe mamaia.

Am sa ma descurc eu intr-un final. Nu stiu cum, dar am sa trec si prin asta.

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. Loredana Milu (Buciumeanu) says:

    Mă doare să te văd aşa şi acum. Nu te cunosc, dar mă dărâmă neputinţa.

    1. wildrosec says:

      Nu am ce sa iti raspund.
      Ce simt, ce gandesc.. scriu aici. In rest, nu mai am cuvinte

      1. Loredana Milu (Buciumeanu) says:

        Te înţeleg!
        Putere îţi doresc să ai!

      2. wildrosec says:

        Multumesc

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s