Enough is enough .

Pentru ca imi incepusem ziua bine. Imi rezolvasem lucrurile mai importante inca de la prima ora, iar apoi ascultam muzica. Da, intr-un sfarsit. Si nimeream doar si numai piese bune. Incepusem sa ma gandesc ca voi avea o zi perfecta.

Wrong. Ca de obicei.

Sa lucrezi cu oamenii e dificil. Iar 4 saptamani la rand, zi de zi, e o provocare. Totul poate fi bine atata timp cat nu dai peste oameni prosti. Iar prostul nu e prost destul, daca nu e si… fudul. Atunci chiar ca iti intinzi nervii la maxim.

Nu mai am rabdare. Nu mai suport. Sunt nedormita, obosita, nu ma simt deloc bine… si nu mai pot avea rabdare. Ma enervez repede si iau decizii in pripita.

Am trantit, am spart, au zburat lucruri pe-aici si tot nu am reusit sa ma calmez.bye

Ba chiar am inceput sa ma gandesc ca… poate e timpul sa ma gandesc si la mine. Poate. Dar bineinteles ca nu am sa o fac, mi-ar narui mie planul de a ma autodistruge.

Dar ca idee. Mereu mi-am facut griji pentru altii. Am pus fericirea si implinirea altora mereu pe primul loc. Dar nu a oricarei persoane. Ci pe a celor care am considerat eu ca ar merita. Adevarul… nimeni nu merita nimic. De ce? Fiindca nimeni, nimeni, nu se gandeste si la tine. Doar realizarile lor personale conteaza. Ale tale, poate cand o mai ramane timp. Dar ca sa vezi, nu ramane niciodata.

Am dat azi de nenumarate ori peste fraza: ” You see a person’s true colors when you are no longer beneficial to their life.”

Iar in pana acum, am trait-o pe pielea mea de nenumarate ori . Nimeni nu iti va mai fi alaturi cand nu mai ai ce sa le oferi. Din clipa in care considera ca nu mai au nevoie de ceva anume din partea ta, nu mai esti bun de nimic. Nu le mai esti prieten, iubit, nimic. Esti un oarecare. Dar isi vor aduce aminte de tine cand vor da de greu.

Asa cum am zis, m-am saturat sa ma gandesc mereu la altii, dar nimeni sa nu se gandeasca si la mine. La cum ma afecteaza anumite cuvinte, gesturi… Nu. Nimeni.

Oricat de multe mi-ar fi fost promise pana acum… mereu am stiut ca nu voi fi prima alegere a cuiva. Mereu am fost constienta ca, oricat de mult m-as stradui, m-as implica, m-as darui, nimeni nu ma va alege pe mine. Tocmai pentru faptul ca… sunt cum sunt.

Da, sunt naiva. Dar cineva mi-a spus ca mai bine sa fiu asa, decat sa fiu meschina, decat sa trec in tabara cealalta. Si ii multumesc. Mi-a fost alaturi ori de cate ori am avut nevoie de cineva sa ma asculte, sa imi dea un sfat.

In momentul de fata, tremur din toate incheieturile, ma dor toate cele, si abia stiu ce mai e cu mine. Dar am promis candva ceva si am sa ma tin de cuvant.

M-am saturat de tot ce ma inconjoara. Nimeni nu mai poate fi sincer cu mine, si nimeni nu mai poate sa exprime ce simte cu adevarat. Toata lumea minte. Iar eu am obosit. Ma doare capul. Sufletul e deja bucatele.

Gata.

De data asta ma tin de cuvant.

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. Litere de Nori says:

    Nu e nevoie sa fii meschina. Poti doar sa fii mai selectiva cu cei din jur. 😉

    1. wildrosec says:

      Cu cei din jur sunt foarte selectiva.
      Eu incercam sa ma refer doar la o anumita persoana. Poate cea mai importanta pt mine

      1. Litere de Nori says:

        Daca se comporta asa, poate nu ar trebui sa fie cea mai importanta. Oricum, mai devreme sau mai tarziu toate trec. 😉

      2. wildrosec says:

        De acord. Nu ar trebui sa mai fie, dar deocamdata nu-i pot cere asta inimii.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s