Faded .

Nu mai stiu exact cum am ajuns la articole mai vechi, dar am dat peste asta, de prin 2011.

A fost prima noastra despartire, dupa 6 luni de zile cred. Cred ca a fost un motiv banal atunci, iar o saptamana nu ne-am vorbit. In ziua cand implinisem 20 de ani, nu mi-a fost alaturi. Au fost doar straini in preajma mea, si a fost aiurea. Ma simteam singura intr-o casa plina de oameni.

However, intr-o joi la amiaza s-a intors. Tin minte si acum. A batut la usa si i-a deschis Laura. Desi eram racita bocna, am fugit repede din pat sa-l vad. Am ramas in tocul usii si ma uitam la el. Isi dadea geaca aceea subtire jos, si era doar intr-un tricou alb, mulat. Era tot aranjat ca pentru o seara de munca iar eu nu imi puteam lua ochii de la el. Parca ma indragosteam din nou. missing

M-a condus inapoi in pat si s-a bagat sub patura langa mine. Mi-am asezat capul pe pieptul lui si m-am lasat invaluita de mirosul parfumului sau. Black XS. In clipa aceea inima mi s-a domolit, simteam ca totul se reintregeste. Dupa cateva clipe in liniste, am discutat despre motivul despartirii si restul… Apoi m-a sarutat lung si am cazut din nou in vraja lui.

Saracul, l-am molipsit si pe el, dar cum eu ma mai inzdravenisem putin, l-am tinut doar la pat si l-am tratat ca pe un copil mic. Si adoram sa fac asta.

Nu a fost singurul episod de genul acesta, dar de fiecare data ne impacam si de fiecare data impacarea era din ce in ce mai dulce.

Iesisem acum in august la film cu familia, si-apoi ne-am plimbat prin parc. In drum spre casa, noi am ramas mai in urma… si din vorba in vorba, mi-a spus ” Oricat de mult m-ai enerva si oricat de rau ne-am certa, de data asta nu te mai las.” Si mi-a ramas intiparit in minte.

Cred prea mult in cuvintele oamenilor. Si doar pentru ca eu sunt un om de cuvant. Odata ce am spus sau am promis ceva, ma tin de cuvant. Oricat de greu, costisitor sau imposibil ar fi. Si am sperat ca si altii sa procedeze la fel cu mine. Dar se pare ca e o prostie sa crezi ca restul te vor trata cum ii tratezi tu pe ei.

Am avut un deja-vu in dimineata asta, nu stiu cum altfel sa il numesc. As fi putut jura ca aveam din nou acel sentiment, cand mi-am linistit inima si sufletul stand la pieptul lui. A fost doar pentru o secunda. Dar in acea secunda m-am simtit divin.

Stiu ca de data asta va fi diferit. Ca nu va mai fi nimic. Ca nu va mai aparea la usa, ca nu voi mai avea pentru cine sa fug repede sa il intampin .

De data asta trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu se va mai intoarce…

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Myriam says:

    Te imbratisez virtual ! >:D< lasa ca trece 😀

    1. wildrosec says:

      Sper.
      Multumesc pt sustinere >:D<

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s