How did I get here .

E pentru prima data cred, cand nu imi pot gasi cuvintele sa exprim ceea ce simt acum. Nu sunt o fire vorbareata de obicei, iar cel mai bine ma exprim in scris. Acum insa, gasesc dificil lucrul care ma caracterizeaza cel mai mult: sa vorbesc sincer.

Am sa scriu acum, fiindca maine va fi o zi plina. Si nici nu vreau sa ma intristez iar. Vreau sa petrec alaturi de prieteni, de noii prieteni, noile cunostinte.. de persoanele care mi-au fost alaturi in ultimele luni. Care mi-au auzit strigatul de ajutor si au sarit imediat sa ma ajute. Nu sunt multi, dar sunt cei mai importanti.

Inchei anul cu inima franta, si las in urma o poveste de iubire ce probabil a fost mai mult in mintea mea. De ce spun asta? Pentru ca in ultimul timp am ajuns sa nu mai stiu ce a fost adevarat si ce nu in toata relatia. Din partea mea, totul a fost real si sincer. Sentimente, loialitate, devotament, planuri de viitor, dorinta de sacrificiu pentru celalalt si restul.

Nici acum nu pot sa cred ca, dupa ce s-a intamplat acum doi ani de zile, inca nu s-a invatat minte. Se pare ca odata la doi ani, a trebuit sa-mi franga mie inima, sa arunce vina asupra mea, sa imi calce toata iubirea in picioare, sa ma alunge, sa ma umileasca doar pentru a mai avea inca o aventura. Pentru a-si trai viata asa cum a vazut la prietenii sai. Ce atata monogamie, proasta de mine ar fi trebuit sa taca si sa inghita in sec, sa astepte pana ce omul ei se plictisea de toate curvele din oras, ca mai apoi, “sa ma ierte” si sa ma primeasca inapoi.

Dar problema e ca sunt incapatanata, si incercand sa-mi iau inapoi relatia, am aflat si toate prostiile pe care le facuse pe la spatele meu. Ar fi trebuit sa fug de mult mancand pamantul…dar l-am iertat, am incercat sa ii gasesc scuze.. Desi nu mai eram impreuna, l-am ajutat de fiecare data cand imi cerea ajutorul. Am crezut din nou in promisiunile lui, am petrecut cu el cateva zile, am sperat ca va fi totul cum era, dar de fapt erau alte minciuni. A profitat de iubirea mea neconditionata, s-a folosit de mine, de tot ceea ce ii puteam oferi, apoi m-a alungat ca pe ultimul om.

Timp de 4 ani am iubit cum nu am iubit pe nimeni, i-am daruit toata increderea, i-am daruit tot ce aveam mai bun si mai de pret. Am renuntat la vise, si la tot ceea ce as fi putut fi acum. Mi-am irosit 4 ani din viata, desi atunci credeam ca totul e cu folos. Am crezut in promisiunile si planurile sale, credeam ca daca investesc acum totul, mai tarziu va fi frumos. Aveam pe cineva care ma iubea pentru ceea ce eram, care considera ca sunt ceea ce si-a dorit mereu… Am crezut in toate vorbele lui frumoase, pentru ca voiam sa fie adevarat. Voiam sa cred ca ma iubeste la fel de mult cum eu il iubeam pe el.

Incerc sa imi opresc mintea sa mai analizeze evenimente din trecut, sa cerceteze daca erau adevarate sau nu. As avea atatea intrebari, dar mi-e frica de raspunsuri.

Sa afli din gura alteia ca la cateva zile dupa despartire el ii declara iubirea… Ca ea calcase in casa noastra dinainte de ruptura, fara stirea mea..

Stiu, stiu ca tehnica lui de a cuceri o femeie e sa para sincer, sa-ti povesteasca totul, sa arunce cu noroi in fosta, sa iti spuna la doua saptamani ca te iubeste si esti totul pentru el, sa te faca sa te simti speciala, totul doar pentru a-i ceda. Nu e prima data cand ascult o alta vorbindu-mi despre asta. Dar asta nu inseamna ca mi-e si usor.

Am tacut de atatea ori si am luat vina asupra mea, l-am iertat in sufletul meu si am inchis ochii, am vrut sa cred ca putem trece peste orice. Am ignorat-o pe cea dinaintea mea, care intr-un moment de betie ma avertiza ca e inca un copil, ca sunt prea buna pentru el si ca nu ma merita… Am crezut ca e doar invidioasa si vrea sa ne desparta. Ea statuse 3 luni, eu aveam atunci deja un an cu el. Ce stia ea si eu nu?FuSVXk3QbI

Cand cineva iti spune ca esti beat, ii razi in fata. Dar cand iti spun mai multi, ar trebui sa te duci sa dormi. Eh, eu le-am ras tuturor in fata. 4 ani de zile am continuat sa le rad in fata si sa-i alung. Eu credeam in el si in ceea ce imi spunea. Acum, dupa 4 ani, cred ca e randul lor sa imi rada in fata, ca nu le-am dat crezare. Dar nu au facut-o. Nici dupa ce au vazut ca am gresit din nou nu au facut-o.

Ma doare ingrozitor cand ma gandesc ca eram pe patul de spital, iar el nu voia sa imi raspunda. Pur si simplu nu ii mai pasa. Ii daruisem deja ce voia, deci nu mai avea nevoie de mine. Puteam sa si mor ca nu il interesa.

Iar dupa toate astea, oricat mi-as dori, nu il pot ura. Nu stiu de ce, dar inca il iubesc. Vreau sa il urasc, merita ce e mai rau pentru toate cate mi-a facut, dar nu pot.

Vreau sa trec in noul an cu inima impacata. Vreau sa las toate aceste intamplari urate in urma. Nu-mi pot sterge amintirile si nici nu pot nega vreodata sentimentele mele pentru el, dar nici nu imi mai pot permite sa ma las condusa doar de durere.

Am nevoie sa imi revin, sa o iau de la inceput, sa imi cladesc o noua viata in jurul acestei dureri. Ca in loc de lacrimi, sa fie zambete.

Mereu va fi un gol in inima mea, pentru ca el ocupa cea mai mare parte.

Dar hei, nu ma voi mai uita inapoi. E timpul sa ma gandesc si la mine.

Happy New Year, my dear friends !!!

P.S. Nu in ultimul rand, nu pot incheia anul fara sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat sa o cunosc pe Oana (Sf.G.), singura care m-a inteles si m-a ajutat sa trec peste toate aceste lucruri. Singura care mi-a fost alaturi chiar si in cele negre momente, singura careia i-a pasat in primul rand de binele si sanatatea mea. E singurul lucru bun ce mi s-a intamplat in acest an.

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. damarisinsecolulxxl says:

    Un an nou fericit să ai! Sper să nu te mai doară aşa de tare.

    1. wildrosec says:

      Multumesc mult! Si eu imi doresc asta.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s