24 Roses .

Iar acum, ca in fiecare an, urmeaza postarea despre ziua mea. Iar asta e mai putin pentru voi, cei care ma urmariti, cat mai mult pentru mine. Inainte sa ma apuc de asternut primele cuvinte, mi-am recitit postarile despre celelalte aniversari. Curios, am doar la 20, 22 si 23. Nu stiu ce s-a intamplat de am sarit acel an. However, imi place sa trec prin amintirile mai vechi, astfel pot observa daca s-a schimbat ceva pana acum.

Ideea e ca in fiecare an imi faceam sperante, visam… in ziua cu pricina toate se naruiau, inghiteam in sec si treceam mai departe. “E doar o zi banala”, imi spuneam de fiecare data.11063345_871466532899620_1024396989_n

Anul asta s-a schimbat. S-au schimbat multe. Poate chiar totul.

Ziua a inceput frumos. La ora 00:00 un mesaj de la el, apoi de la prieteni.. Si-am adormit cu gandul ca va urma o zi obisnuita. Dar si in putin stres, pentru ca in 5 ore trebuia sa ma trezesc. Am ales sa lucrez de ziua mea, dat fiind ca, stand acasa, m-as fi plictisit.. ar fi trecut altfel timpul. Asa, la munca, m-am luat cu treaba, cu mesajele, cu raspunsul la mesaje..

Si nu am putut sa nu observ un lucru. Chiar si de 8 martie, si de ziua mea.. Am primit mai multe urari. Cel putin anul trecut, de ziua femeii, nu am primit absolut nimic. Nici macar unul singur, acolo, de tot rasul. Dar anul acesta, o gramada. Si continutul lor era diferit. Nu simplu. Ci elaborat. Toata lumea imi ura fel de fel de lucruri, si tot repetau ” pentru ca meriti”. Oare?

In jur de ora 9 dimineata, colega mea m-a chemat pana la dansa. Chipurile ar fi fost o problema. Ajunsa acolo, pregatita sufleteste pentru inca vreo catastrofa ori vreo boacana, ea ma asteapta cu un buchet de flori si un cadou. Se pare ca uneltisera toate ca sa imi faca o surpriza. Eh, parca altfel era acum.

De obicei nu primesc mai nimic de ziua mea. Dar mereu am daruit, mereu mi-a placut sa le fac altora surprize frumoase. De exemplu, cand prietena mea cea mai buna din liceu a implinit 18 ani, tin minte ca ii luasem o bijuterie si un buchet cu 18 trandafiri. Imi place sa vad oamenii zambind. Iar eu sa fiu cauza acelui zambet.

Pe la 11 si 20 de minute.. ma suna un numar necunoscut. O voce de femeie, “Buna ziua, doamna Carmen, am de livrat ceva, unde trebuie sa ajung?” . Iar in nici in 10 minute ma trezesc in fata cladirii cu o dubita plina de oameni, si coboara o tipa blonda cu un buchet de trandafiri ” Buna ziua, eu am o florarie si ma ocup si cu livrari la domiciliu” si imi inmaneaza pe langa si o felicitare.

Buchetul, ca buchetul… Eu voiam sa vad de la cine e. Intru inapoi inauntru, toata agitata acolo, nici nu stiam cum sa tin bine florile in mana, imi intra si-un spin in deget, da’ nu asa… ci adanc, frate. Citesc repede de la cine, si simt cum mi se inmoaie genunchii si tremur toata. Eram intr-o stare de soc. Cum? De ce? Cand? Si mai ales, de ce-as merita eu asta?11077810_871457449567195_2147179115_n

Aveam si un P.S. “Daca nu vrei sa te simti batrana, nu numara trandafirii…”

Bai, esti prost? Normal ca ii numar. Poate nu ii numaram, dar m-a facut curioasa. 24 de trandafiri, rosii, superbi. Eram topita toata.

Mai mult de 5 trandafiri nu am primit nici o data. Iar acum tineam in mana un buchet imens, de 24.

Eram intr-o stare de soc, nu stiam cum sa ii multumesc.. Mi se parea absolut incredibil.. Daca ar fi fost in fata mea probabil i-as fi sarit in brate. Ori nu stiu de fapt cum as fi reactionat. Nu mi s-au facut surprize dintr-acestea, deci nu as fi stiut cum trebuie sa reactionez. Si mai ales, nu puteam scapa de intrebarea ” De ce? De ce ai facut asta pentru mine? De ce merit ? ”

Din acel moment, ziua a trecut pe nesimtite. Ma bucuram ca un copil mic. Nu imi venea sa cred ca mi s-a intamplat mie asa ceva. Mie nu mi se intampla lucruri extraordinare vreodata. Iar acest gest, a fost si este cea mai frumoasa surpriza de care am avut parte vreodata. M-a facut sa zambesc o zi intreaga.

Asta, a fost intr-o vineri 13.

A doua zi, sambata.. De fapt seara, am iesit cu doua prietene in club. Sa ne facem de cap, ce naiba. O data fac 24 de ani.

Desi la inceput, stateam toate pe telefon si nu se anunta o seara prea grozava, dupa ora 12 si 3 sticle de sampanie.. a inceput distractia. Jur, cu mana pe inima ca nu m-am distrat nici o data pana acum atat de bine. Am ras, am dansat..

Ne-am pornit spre casa pe la 3 jumatate, dar in taxi ne-a luat foamea si ne-am oprit la un restaurant. Imediat ce ne-am pus la masa, au intrat doi fosti colegi de liceu. Bineinteles, au stat cu noi, am mancat toti si-am baut in cinstea mea. Ne-am simtit atat de bine, incat am plecat de acolo la 6 fara 10. Si asta doar din cauza ca unul dintre noi s-a uitat pe geam si s-a speriat  “Hai acasa, ca e lumina afara!”

Am intrat cat de silentios am putut in casa, ca nu cumva sa ma auda careva. De fapt sa nu-i trezesc si sa vada cat e ceasul. N-am mai avut rabdare sa-mi deschei rochia; am scos-o direct pe cap; nu m-am mai gandit daca o rup sau nu. M-am bagat direct la somn, eram franta. Peste 5 ore, cand m-am trezit, cautam sa vad daca am ajuns cu toate lucrurile acasa (pantofi, portofel, cadourile).

Dupa-amiaza, mi-am scos petrecaretele in oras la pizza, sa depanam amintiri din seara ce tocmai trecuse, dar mai ales.. sa vedem daca ne amintim toate aceleasi lucruri.

A fost cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. Si in mare parte, datorita lui.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s