Keep going .

O prietena buna isi facea griji ca nu am mai scris de ceva timp si m-am amuzat maxim cand am citit mesajul ei :

De ce nu mai scrii? Eşti tristuță? Melancolică? Nostalgică? Prea chill? Ai fumat iarbă?

Oh, god. Deci, trista nu sunt. Melancolica… Toti suntem uneori, dar acesta nu e un motiv incat sa ma opresc din scris. Prea chill? Eu? Fuck, no. Iarba? N-am fumat nici o data asa ceva si nici nu am de gand. Ideea e ca, dupa ziua mea, am incercat o data sau de doua ori sa mai scriu, dar… nu-mi gaseam cuvintele. Iar uneori nici macar un subiect. Iar apoi, cand eram oarecum preagatita… M-am trezit cu ANAF-ul prin zona. Si da-i, mama, cu stres si griji si toate cele. Acum o sa ma-ntrebati ” Da’ ce, nu esti in regula cu toate cele?”. Si n-ar fi prima data cand aud intrebarea asta. Dar treaba sta cam asa: sunt in regula, nu fac evaziune fiscala ori altele, platesc toate taxele la stat ( desi sunt cam prea multe, prea mari si inca mai apar, fuck !) Si cu atatea stiri la televizor, atatea firme inchise pentru ca era o diferenta pe casa si sertar de 1 leu si ceva… Total absurd. Iar intr-o vineri pe la 11:30 se daduse alarma: ANAF-ul e in localitate si deja au dat buzna in doua firme. Au inceput sa se-nchida restul magazinelor pe capete. La unul dintre cei doi ghinionisti, deja se auzea ” 400 milioane lei vechi amenda si inchis 3 luni de zile”. Celalalt, nu a vrut sa spuna… deci se banuia ce e mai rau. Noi nu am inchis nimic. In schimb stateam ca pe ghimpi. 5 sau 6 ore in sufragerie uitandu-ne pe camerele de supraghere si cu telefoanele langa noi, sa putem fi pe faza cand ne calca pragul. Am avut noroc. Si am avut noroc pana in clipa de fata si sper sa continue asa. Dar treaba asta, are oarecum doua taisuri. Daca nu vin, o sa stam in stres zilnic, iar asta nu face bine la sanatate. Daca vin, o sa ne faca rau la portofel. Din cele auzite, acesti/aceste domni/domnisoare nu pleaca fara sa puna vreo amenda. Oricat de in regula ai putea fi, ei trebuie sa-si faca target-ul. E un stres total, dar.. am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea. Pana la urma, asta-i viata in Romania si trebuie sa taci si sa-nghiti. Mergem mai departe. Dar, e cat se poate de ridicol. Se tot mira de ce pleaca tineretul din tara. Si nu doar ei. Pai ce sa faci aici? Sa lucrezi la stat sau chiar si in privat pe un salar de nimic? Sa traiesti de pe o zi pe alta? Bine, ai ceva banuti si vrei sa pornesti o afacere. Si-ncepi: bani acolo ca sa deschizi firma, bani pentru autorizatii si alte prostii,bani pentru marfa, angajati, cotizatii, taxe, cnas-ul, tva-ul, si restul prostiilor. Pentru ca sincer, e usor sa spui “am un business”. Pentru ca statul te jupoaie de viu, iti ia si cel mai mic profit pe care il faci. Si tot nu le ajunge. Iti trimit zeci de controale pe an si trebuie sa le dai si lor ceva, acolo, de-o friptura. Acum vor sa impoziteze si bacsisul, tips-urile. WTF ?! Apoi, daca te duci cu ziua la prasit pe deal. o sa impoziteze si banii aia? Really? Mi se pare o prostie cum este guvernata tara asta, dar… what can we do? Revenind la blog, nu. Nu ma opresc din scris. Inca am nevoie sa-mi eliberez mintea de ganduri. Si daca tot nu am cui i le spune, le voi scrie aici. Ca peste un timp, sa ma-ntorc si sa vad de unde am plecat. Nu ai idee cat de mult ajuta uneori un astfel de jurnal.

Advertisements

One Comment Add yours

  1. Loredana Buciumeanu (Milu) says:

    And keep smiling. Te aştept cu gânduri noi şi bune. 🙂

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s