Please me .

Pentru ca uneori mai am si ganduri amestecate…

Nu-i inteleg pe cei care atunci cand spun ca fac un dus, stau doar 5 minute. I mean… macar ai lasat apa sa te atinga or what the fuck?! Eu cand spun ca “merg sa fac un dus”, apai asteapta-te sa ma vezi inapoi peste cel putin 30 minute.

Pentru ca incep cam asa: intai mi-e lene sa intru… Stau o ora sa ma gandesc daca sa merg sau sa las pe maine. Apoi, de fiecare data ma hotarasc “acum, ori niciodata!”. Iar odata intrata, hmm… ies mai greu. De obicei aud un glas din camera cealalta “mai stai mult?”

Ce sa spun, sunt in zodia pesti. O fi si asta de vina, cine stie. Si probabil sunt vreun peste de apa curgatoare, pentru ca in cada ma ia somnul, ma plictisesc.. mai comfortabil mi-e sub dus.

In fine, chestia e ca mereu, in timp ce fac baie.. ma gandesc la toate prostiile din lume. Atunci e momentul cand parca ma acapareaza toate ideile, gandurile, grijile. Si las apa sa curga, sa simt cum se prelinge pe corpul meu… si dau frau liber gandurilor.

Acum stateam si ma gandeam ca… am inceput sa fiu multumita de mine, de felul cum arat. Ma uitam in oglinda in timp ce ma pregateam sa intru in dus si… probabil, era prima data in ultimele luni cand imi placea sa ma privesc. Nu mai vedeam doar defectele. Vedeam realizari, calitati. Si abia acum observasem ca buzele-mi sunt asemenea celor ale unei gheise. Bine, ale lor sunt conturate, rujate.. La mine, e forma lor naturala. Cine mi-a plantat ideea cu gheisa? Aceeasi persoana care mi-a facut ultimele luni sa para mai… insorite. Tot el mi-a redat putin din increderea in propria-mi persoana. And I feel much better now.

Prima persoana care incercase asta, imediat dupa despartire, la nici doua zile.. a fost un prieten. Il intalnisem datorita acestui blog. Era si este o persoana ok. Este genul de barbat care, as putea spune ca e pe gustul meu. Doar ca nu i-am acordat niciodata atentie. La inceput, eram deja intr-o relatie, deci nu ma interesa absolut nimeni. Apoi, sufeream si din nou, nu voiam pe nimeni in jurul meu. S-a straduit saracul sa-mi intre pe sub piele, sa-mi fie un prieten bun, sa promita ca-mi va fi alaturi, but… Nu voiam si pace.

“Nothing it’s more dangerous than a man with charm.” Tin minte ca ii spusesem asta odata. Dar atat. Imi placea sa vorbesc cu el, dar cand simteam ca intrece o oarecare masura, ma-nchideam inapoi in carapacea mea si nu-i dadeam voie sa mai faca vreun pas. Ma mir ca a si avut rabdare cu mine.

Cand incepeam sa simt ca as putea incerca totusi sa-l las aproape de mine, imi trimite o piesa care ii placea lui atunci. Si asta m-a trimis cu 10 pasi inapoi.

Eram atat de absorbita de durerea mea si toate cele, incat nu ascultasem melodia sau versurile.. doar m-am uitat la cateva secvente din video. Si imediat mi-am facut o idee “o fi vreun obsedat”. M-am pripit, stiu. Am fost absurda. Dar, am avut  doua cazuri dintr-astea in trecut, in care ma urmareau la scoala, la telefon..etc. Si, incet incet m-am cam departat de el.

Nu merita un astfel de tratament din partea mea. Era mereu atent si voia sa ma ajute sa trec peste durere, dar… Nu a fost sa fie. M-am purtat oribil si imi pare rau.

Nu stiu, dar de cele mai multe ori, cand simt ca sunt stresata ori prea nervoasa… prefer sa intru sub dus. E ca un fel de calmant. Ca si cum m-as curata de tot ce-i rau si negativ. Ce tot atata spa si masaje?!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s