Ghost .

Există suflete care trăiesc într-o singură iubire iar acolo regăsesc toată securitatea de care au nevoie. Suflete speriate de singurătate, de întunericul în care se aud doar lacrimile cum se strâng în perna care până mai demult mirosea a parfumul lui.

Privesc şi spun: nu-i drept. cât să chinui un suflet pe care-l iubeşti de fapt? Suntem oare mai puternici dacă arătăm celuilalt orgoliu şi înfrânare atunci când de fapt am vrea să ştergem lacrima? Văd de o lună de zile doi ochi goi care se pierd treptat. Nu pot doar să privesc, prefăcându-mă că nu se vede. Durerea adevărată traversează oceane şi munți de-a rândul. Precum răbdarea, desigur. Văd oameni care se iubesc pasional şi aleg să sufere fiecare în sinea lui.

Pe cealaltă parte a străzii văd anonimi pe care ura îi menține într-un climat stabil. Stabil însă toxic. La sfârşit, după ce sfâşiem bucăți din celălalt doar pentru a ne asigura de dragostea pe care ne-a promis-o, la sfârşit rămănem goi, fără conținut şi fără mâna care ne-a strâns de fiecare dată când a fost nevoie. Mai devreme sau mai târziu înțelegem că timpul nu doar trece ci şi mutilează. Distruge amintiri atât de trudit alcătuite, zâmbete dulci, dimineți în care cafeaua are gust doar lângă ea / el. Iți spui: “nu-i nimic, o iau de la capăt”. Si încerci în van. Există o singură mână ce încă poartă inelul drag, există o singură pereche de ochi care devin din ce în ce mai goi, există o singură persoană care tolerează şi iubeşte tot la tine. şi când ai găsit acea vibrație unică dintre suflete pereche, de ce să fugi?

Poate uneori fugim chiar de fericire, de ataşamentul prea puternic. Poate fugim de oamenii pe care îi prețuim atât de tare ca să-i mai păstrăm încă interesați de noi, să nu se plictisească şi să plece ei primii? Totul este permis în dragoste şi în război. Nu există două persoane speciale în viață cum nu există nici două frunze colorate identic de toamnă.

Uneori simți durerea şi nedreptatea. Si atunci îți vine să te urci în tren, să străbați jumătate de țară, să cobori şi să strigi pe peron: “băi, voi ştiți cât de specială e fata asta?”. Poate am să o fac 🙂 va urma.

Textul nu imi apartine, dar imi este adresat.

A trecut mai bine de jumatate de an, dar abia acum am reusit sa inteleg cuvintele cu adevarat. Atunci, tin minte ca citeam, ba chiar de cateva ori la rand, dar nu reuseam sa prind nici o idee.

E o zi in care sunt un pachet de nervi. Am impresia ca nimeni nu ma intelege si nimeni nu vrea sa inteleaga adevarata mea fire. Am un vis, sau doar poate o dorinta.. dar nu am cui sa ii mai spun, cui sa ii enumar nenumaratele motive pentru care o vreau realizata. Timpul se scurge repede si nu vreau sa ma trezesc intr-o zi ca  nu am apucat sa fac ceea ce-mi doresc, ceea ce iubesc.

Incerc doar sa ma calmez, sa ma linistesc si motivez de una singura. Am dat peste acest mesaj si m-a facut sa zambesc. Cineva a avut si are incredere in mine. Macar ea. Si mi-e indeajuns.

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Fata de ghindă says:

    şi voi avea întotdeauna încredere în tine, în marea de afecțiune pe care o dăruieşti oricui, fără reguli. .
    şi tot ce am scris atunci rămâne valabil.
    mai strig o dată? 🙂
    BĂĂI, VOI ŞTIȚI CÂT DE SPECIALĂ E FATA ASTA? 🙂

    1. wildrosec says:

      Multumesc. De asta te iubesc eu pe tine :*

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s