Lately .

Cunosc o multime de fete, femei care s-a casatorit doar pentru a putea spune ca au facut-o si pe asta. Ca sa nu le arate lumea cu degetul pentru ca sunt “fete batrane si nu le mai ia nimeni”.

Multe au facut-o doar pentru a pleca din casa unde au avut o viata grea, multi frati, greutati financiare, etc.

Eu, pot spune ca imi permit luxul de a nu fi nevoita sa fac asta. Nu am nevoie de un barbat pentru a ma intretine,pentru a-mi oferi un acoperis deasupra capului si altele.

Am vazut atatea femei care le poarta si le cresc copii, ii hranesc si ii spala. Si nici macar o singura data nu am vazut o scanteie intre cei doi soti, o atingere, o ceva..E ca si o relatie intre sclav si stapan.

Si de multe ori, din acest punct apar infidelitatile.

Mi se pare trist. De ce sa te legi de un om alaturi de care nu ai nici macar o placere? Iar sexul cu siguranta dispare din schema. Pentru ca aici e rutina, obligatie, orice altceva, dar nu pasiune.

Poate gandesc asa doar pentru ca imi permit sa fac asta… dar, de ce ai permite tu, ca femeie, sa-ti irosesti cei mai frumosi ani din viata slujind?

Bine, nu toti sunt asa. Si trebuie sa fii al naibii de norocoasa sa nimeresti un “barbat bun”. Si al naibii de desteapta sa stii sa-l tii langa tine, doar pentru tine.

Poti sta o viata cu un om si sa nu il cunosti indeajuns .Citisem odata ca, adevaratul caracter al cuiva il afli abia in clipa in care nu mai are nevoie de nimic de la tine.

Iti dai seama ce fericire ar fi sa afli ca singurul sau interes in ceea ce te priveste, e doar zambetul tau, sa te faca fericita, sa te iubeasca ? Si sa nu astepte nimic in schimb, poate doar acelasi tratament din partea ta.

Cea mai frumoasa femeie e cea care stie ca are acasa un barbat care o iubeste. Nu conteaza infatisarea, ci simplul fapt ca ai langa tine pe cineva care te vrea asa cum esti, in fiecare zi din ce in ce mai  mult.

Si mai era acolo ceva… cum ca intr-o relatie, e mai bine daca celalalt te iubeste mai mult decat il iubesti tu pe el. Si da, o fi bine. Pentru tine. Dar pentru celalalt? De ce sa nu ne gandim si la el? E drept oare sa fim egoisti mereu?

Eu, deocamdata, nu am nici o pretentie de la el. Nu ii pot cere mai mult decat imi poate oferi.

Am iubit candva mai mult decat trebuia, am suferit, mi-am invatat lectia, de acum stau cuminte in banca mea. Nu vreau sa ma mai arunc cu capul inainte.

Am invatat greu si a fost nevoie de cateva lectii dure, dar in cele din urma am prins ideea: nimeni, dar NIMENI nu e mai important decat mine.

Degeaba vreau sa il fac pe celalalt fericit, daca pentru asta trebuie sa vars eu lacrimi.  O lacrima pentru un zambet.

E o lume meschina, perversa si falsa. Si in fiecare zi aflu cate ceva nou care imi face sa-mi para rau pentru noi toti. Prea ne lasam ghidati de puterea banului si… acel gust amar al sentimentului de putere, superioritate.

Recunosc, am fost tinuta si crescuta de ai mei intr-un glob de cristal. Observam tot ce se intampla in jurul meu si incercam sa inteleg cum functioneaza si alti oameni. Dar eram invatata sa vad in ei doar ce era bun, lasand deoparte aparentele, care de multe ori ar fi putut sa ma sperie. Iar pentru a-i cunoaste a trebuit sa sparg acel glob, sa ma pot apropia de ei. M-am taiat in cioburi de fiecare data… Si n-am avut de castigat decat experienta. Lectii importante, dar…

Am invatat sau poate doar am ajuns la concluzia ca cel mai bine pentru mine e sa adopt o atitudine mai rece si sa pastrez putin distanta.

Atata timp cat nu ajung sa tin ma mult la celalalt, eu voi fi bine. N-am sa mai repet greseala de  a-l pretui pe el mai mult decat pe mine.

Daca e sa traiesc intr-o lume egoista, e timpul sa ma adaptez. Sufletul mi-e prea fragil acum pentru a-l mai lasa inca o data in mainile altcuiva.

Fericirea vine din mine, din dorinta mea de a fi bine. Nici o alta persoana nu imi poate oferi acest sentiment cu adevarat.

Advertisements

5 Comments Add yours

  1. illusion says:

    Prefer să mă mărit la 50 de ani, dar să știu că am găsit persoana potrivită decât să accept o asemenea relație. Am o prietenă care se agață cu încăpățânare de o relație de care și ea e conștientă că nu duce nicăieri doar pentru că nu vrea să rămână singură… Și mai știu multe cazuri similare… Uite, în facultate am avut o colegă de 53 de ani care nu a fost niciodată căsătorită – a avut relații, dar niciunul nu a fost cel potrivit și o admir că a avut acest curaj mai ales că a prins alte vremuri..

    1. wildrosec says:

      Intocmai. E trist sa ramai cu un barbat doar pentru a nu intra in gura lumii. Plus ca, nu mai suntem in timpurile de demult, ne putem descurca si singure. Nu avem nevoie de aprobarea lor

      1. illusion says:

        Exact, de fapt niciodată nu am avut nevoie!

  2. diplomatiasentimentelor says:

    “O lacrima pentru un zambet”
    Niciodata zambetul primit cu pretul chiar si al unei singure lacrimi, izvorate din suferinta, nu este un zambet al dragostei. Da, intr-o relatie autentica nu e totul, mereu, numai lapte si miere! Si agurida are locul ei, uneori de frunte, pe masa tacerilor noastre… Dar un om care iubeste niciodata nu poate zambi cand cel iubit sufera… mai ales din pricina sa !

    1. wildrosec says:

      Poate, depinde cat de mult il iubeste. Sau daca e sincer

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s