Here she comes again .

“Ai simtit vreodata cum ti se ia pamantul de sub picioare? Ca simti cum plutesti pe cai nemaintalnite? Si plutesti atat de sus, incat nimeni nu te poate atinge? Nici un necaz, nici o insulta, nimic? That’s how I feel right now.”

Atat am apucat sa scriu in acele clipe. Imi venea sa zambesc ca o nebuna ce tocmai a iesit de la 33, fara ca supraveghetorii sa suspecteze ca ea inca mai sufera.

Voiam sa tip, sa rad, sa urlu.. sa auda o lume intreaga cat de fericita eram in momentul acela. Atat de fericita incat nu imi mai pasa de parerea nimanui, incat simteam ca pot sa ma debarasez de orice retinere, orice frustrare… Si sa ma las purtata de val…

Simteam cum inima imi bate cu putere, cum sta sa-mi iasa din piept. Mainile imi tremurau mai ceva ca atunci cand ma iau nervii. Uitasem sa respir, sa  mai gandesc logic. Lucrez cu bani si mi-era totusi frica sa nu cumva sa ma-ncurc in calcule si sa ies in pierdere. Atat imi mai trebuia. Asa ca m-am dus de mi-am turnat intr-un pahar putina tarie. Nu obisnuiesc in timpul programului, dar aveam nevoie sa-mi revin cat mai repede. Bine ca, odata cu asta mi s-a cam dezlegat si limba. Si vorbeam mult, aveam chiar curaj sa vorbesc despre orice. Astfel s-a cam aflat si motivul starii mele. Dar nu-mi pasa. Ma simteam libera, entuziasmata…

 “Iti bate inima tare ?” imi spune razand.

Bineinteles. Era vorba de ceva ce chiar imi doream sa se intample. Cum sa nu ma simt astfel?

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s