Oh, tell me more .

on

Unii muncesc zilnic, de dimineata pana seara pentru a avea ce pune pe masa, pentru a putea supravietui de pe-o zi pe alta, iar altii, sacrifica orice pentru a-si atinge visul. Indiferent ca e vorba de familie, iubire, locuri natale, lasa totul in urma pentru a putea sa ajunga acolo unde au visat.

Unde ma situez eu ? La mijloc, presupun. La granita dintre cele doua.

Am strictul necesar, baza de la care pot porni… Am visele pe care vreau sa le ating, dar imi lipseste curajul. Acel curaj de a lasa totul in urma, sa ma pot indrepta catre ceea ce imi doresc.

Asta pana cand, intr-o zi, o sa-mi iau inima-n dinti, o sa inchid ochii si-am sa plec.

Ce ma retine acum? Nu stiu, poate gandul ca voi lasa in urma persoane care mi-au fost alaturi pana acum. Dar totusi, daca imi vor intradevar binele, vor intelege, vor accepta si ma vor lasa sa plec.

Imi place atat de mult sa vad cum imi vorbesc altii despre visele lor, sa le vad sclipirea din ochi.. Ador cand au incredere in mine si imi spun tot ce au in gand. E absolut superb sa privesti pe cineva atunci cand vorbesc despre ce i-ar face pe ei fericiti.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s