White lies .

Dupa cum am mentionat anterior, tot drumul in masina am ascultat muzica si am vorbit prin mesaje. Din cand in cand mai primeam cate un ghiont “fii atenta aici, uite ce-a zis, ha ha.. “. Ma uitam rapid pe sub gene si-mi puneam castile la loc. Nu-mi pasa. Eram in lumea mea.

Probabil nu multi sunt familiarizati cu aceasta placere de a calatori si a asculta muzica de unul singur. Sa fii intr-o masina plina de oameni, iar tu sa stai in spate, sa ii privesti pe toti, sa le observi gesturile,sa te uiti pe geam la peisajele din jurul tau, toate acestea in timp ce iti asculti piesele preferate. E ca si cum ai fi in propriul videoclip. Sau pe-aproape. Mna, probabil doar eu sunt asa. Deci am avut mai mult timp pe repeat asta, asta si asta . Ah, si bineinteles Bloodstream . Atat cred.

In fine, in toate acele ore libere, am stat cu agenda langa mine sa imi notez toate gandurile, franturile, orice imi trece prin minte. Eram foarte sigura ca voi fi plina de inspiratie. Bine, greseala mea ca nu am avut laptopul. M-am obisnuit cu el, iar acum scriu mai greu pe foaie. Adica, cum sa explic, tastez mai repede decat daca as scrie. However, mai mult de doua pagini nu am reusit. Si alea cu chiu, cu vai.

Am ajuns seara in camera, franta de oboseala… Cateva ore in munte, aer curat si rece, fara semnal la telefon (bine, a fost putin frustrant la inceput, dar apoi a fost din ce in ce mai bine), pot face minuni, dar te si obosesc repede.

Camera hotelului era pur si simplu impecabila. Adoram fiecare detaliu in parte. Deja ma vedeam stand seara tarziu pe terasa si scriind. Am facut un dus rapid si m-am asezat pe pat sa intru pe net. Dependentaaa, ce face din om. Peste cateva zeci de minute din mesaj in mesaj, rasfoind news feed-ul… a ajuns sa ma deranjeze o chestiuta atat de mult, incat dupa un simplu “aham” am dat stingerea. Nu imi mai trebuia nimic.

N-am prea dormit in noaptea aceea. Nu m-am simtit prea bine si patul era strain.. m-am trezit de cateva ori bune, apoi adormeam la loc. Pe la 3, m-am ridicat sa merg pana la baie. Pe drum (erau 6-7 pasi) parca fredonam ceva in gand si nu-mi puteam da seama ce anume. Deschid becul sa ma uit in oglinda, si deodata acea melodie a prins contur ” Geloo- geloo- geloo- ziaaaa “. Oh, fuck it. Asa deci, o luam pe drumul asta? Step away from that shit, darling! No, no, nooo ! Nu avem nevoie de asa ceva.

M-am ambitionat, am inghitit in sec si m-am bagat inapoi la somn. No, nu o mai luam ever pe calea asta. Chill, no stres, alea alea… Nu merita.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s