Lucky .

In procesul meu de “vindecare” am inclus nu doar piese mai vechi, dar mai ales filme. Mereu am fost fan Hillary Duff. Bine, o fi de vina si faptul ca mama imi spunea acum cativa ani ca seman cu ea… But noo, mai mult imi place simplitatea si nu stiu, faptul ca inca se comporta ca un copil; si nu ca o diva(Disney).

Am revazut Cadet Kelly,  Beauty and the Briefcase, A cinderella Story(and by the way… I fell in love again with Chad Michael Murray; oh, dear! ).

Daa.. Iar azi, pentru a treia oara am vizionat Raise your Voice.

Mereu plang. Mereu incerc sa sar peste cateva scene. Nu stiu ce se intampla cu mine de ma cuprind emotiile atat de repede. Sufar de empatie acuta probabil.

Iar in timp ce incercam sa imi stapanesc lacrimile, m-a strafulgerat un gand. Am scris aproape despre toate persoanele importante din viata mea, dar nici macar o data nu mi-am mentionat fratele.

Da, am un frate… Mai mic, cu patru ani. Si da, era mult mai dragut cand avea patru ani. Avea niste bolfite si era asa scump… Bineinteles, era mai dragut pentru ca facea tot ce ii spuneam eu, fara sa comenteze. Acum e mai inalt decat mine si imi mai raspunde inapoi. E si el la fel de sarcastic; bine, un pic exagerat chiar. Nu i-a pasat si nu ii pasa de parerea altora. E total detasat. Prin clasele primare ii raspundea plin de tupeu invatatoarei ” Nu stiu. Daca nu stiu, nu stiu.”.

Ne-am mai ciondanit noi in toti anii astia… dar mereu ne-am luat apararea. Mmm, mai mult el mie?! Ca sa fiu sincera pana la capat.

Ma mai strambam eu si bateam din picior cand trebuia sa il iau cu mine la joaca.. iar lui nu ii placeau colegii mei si pleca de unul singur acasa, iar eu il cautam de nebuna prin oras… Da, mi-a dat multe batai de cap. Nu mai multe decat i-am dat eu mamei, dar nu asta conteaza.

Tare as mai vrea sa fie mic. Atunci chiar ca nu iesea din cuvantul meu. Eram     “mama doi ” pentru el, avand in vedere ca mama lucra mult si eu trebuia sa am grja de el. Daa, cu toate astea nu ma puteam abtine sa nu dau vina pe el cand din greseala mai spargeam cate o vaza… cate un glob de Craciun( nu chiar greseala ca apoi luam ciocanelul si il faceam sclipici pentru ora de educatie practica; asa se numea parca).

Deci, uitandu-ma la Raise your voice am realizat inca o data cat de norocoasa sunt sa-l am ca frate. Am trecut prin multe impreuna. I-am si spus intr-o zi, daca cumva indrazneste ca peste ani sa se indeparteze de mine ori sa fie rece (asa cum am vazut la mama si fratii ei) il bat de-i suna apa in cap.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s