Stay to see .

La sfarsitul acestei luni se implinesc 5 ani de cand am deschis acest blog. Eram un copil. Si desi as vrea ca acum sa ma consider un adult, am impresia ca tot la stadiul de copil am ramas. Insa un copil cu mai multa experienta . Un copil care are genunchii si coatele pline de lovituri, chipul prafuit si e obosit dupa tot jocul acesta de-a ratele si vanatorii. Poti sa imi ghicesti rolul in acest joc? E si evident, bineinteles.

” motivul, unicul meu motiv a fost simplu:o noua modalitate de a-mi exprima gandurile, de a ma simti oarecum usurata de aceasta povara a tainuirii.”

Atat mi-am dorit atunci, atat imi doresc si acum. N-am incercat nici o data sa obtin vreun profit de pe urma acestui mic proiect si nici nu vad ce rost ar avea. Sunt doar gandurile, opiniile si off-urile unui alt om care incearca sa razbeasca in aceasta lume.

Singurul lucru pe care l-am castigat in toti acesti ani este experienta. Am avut norocul de a cunoaste niste persoane extraordinare, care la momentul potrivit mi-au fost alaturi. Oana, Paula si Georgiana. Singurele persoane care m-au vazut pe mine, cea care se afla in spatele acestor cuvinte insirate pe o pagina virtuala. Singurele in fata carora m-am putut deschide, cu care am putut vorbi deschis si fara retineri. Am invatat cateva lectii bune de viata. Am invatat ca Paula e asemeni mie; ca ar fi fost mai bine daca o cunosteam mai demult, poate ar fi fost altfel acum. Poate nu ar fi facut mare diferenta, dar oricat de putin ar fi contat.

Georgiana e o personalitate puternica, pe care am cunoscut-o tarziu, din pacate. Dar am apucat sa invat de la ea ce inseamna sa fii sigur pe tine si sa tai capete in stanga si-n dreapta. Sa nu accepti orice de la oricine, sa nu taci doar de dragul bunului simt.

Iar Oana… Oana e stalpul, sprijinul meu in momentele de cumpana. Aceasta fiinta cu ochi blanzi a stat teapana in fata telefonului cu orele, in timp ce eu bateam campii. In timp ce imi varsam nervii, gandurile, toanele, ea statea calma si imi astampara demonii. Nu am inteles nici o data cum a putut face aceasta. In aceste zile, in care fiecare e pentru dansul, in care si ea are problemele sale… a stat acolo si m-a ascultat, m-a consolat, m-a invatat de bine. Nu, nu influentat. E o diferenta mare intre cele doua, iar ea e prea isteata incat sa cada in aceasta extrema. As vrea sa fiu ca ea. Daca pana acum nu am avut vreun idol demn de urmat, acum am.

Si nu in cele din urma, l-am cunoscut si pe Alex. Un tanar destul de matur pentru varsta lui, inteligent, cu capul pe umeri si un gentelman chiar. Pare the perfect friend; boy friend. Acea persoana la care poti apela pentru o parere sincera, directa, fara ocolisuri. Asta, pana in ziua in care prietenia a cam alunecat spre alt sector. Unul care nu mi s-a parut adecvat la inceput. Eram in perioada mea de “doliu” si oricine ar fi incercat sa se apropie de mine, mai mult se indeparta. Dupa cateva luni insa, lucrurile se mai schimbasera, dar se schimbasera si din privinta lui. Am trecut la noi atitudini si la diferente de opinie. Am fost acuzata ca nu sunt open mind. Si m-am simtit jignita.

Open mind, din punctul meu de vedere inseamna sa stiu despre ce e vorba, sa inteleg oarecum… sa iti inteleg pozitia fata de acel lucru si sa te accept asa. Dar asta nu inseamna ca vreau sa iti adopt principiile. Nu.

Spre exemplu – in afara subiectului -, cand a avut loc tot acel tam-tam cu legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex…  Am tacut, am preferat sa nu ma implic (adica zau, ce diferenta ar fi facut?! ) in acele momente cand toata lumea isi exprima parerea. Personal, nu am nimic cu nimeni. Daca tu consideri ca ti-ai gasit jumatatea, ca esti fericit… bravo tie. Esti printre putinii norocosi care au reusit. Si nu e problema societatii cu cine. Doar, nu stiu.. pastreaza discretia, sa fie in familie. Nu zic sa te ascunzi, dar nici sa te cobori la acel nivel, in care sa participi la parade gay, fiindca e ridicol. E spectacol de prost gust. Nu esti ca mine? Ok, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi arunci cu asta in fata. In primul rand, te umilesti pe tine; iar in al doilea, fiind gay nu esti cu nimic mai special decat cineva heterosexual. Si nici invers. Suntem toti la fel.

De ce oare ne-am invatat sa facem circ din orice?

Inchid paranteza.

Continuand… Si astfel stand lucurile intre noi, s-a ajuns intr-un punct in care nu mai aveau rost atat de multe cuvinte. Iar in momentul in care am simtit ca se incearca sa se profite de pe urma firii mele, am spus punct. Nu mai ajut pe nimeni, gata. Fiecare sa fie pe pielea lui. Stiu ca nu ma reprezinta atitudinea asta, dar nici nu mai pot continua sa las pe oricine sa isi bata joc de mine. Nu merit asta.

In concluzie, in toti acesti ani am invatat dar am si pierdut. Asa cum e si logic de fapt in viata. Cand pierzi, castigi pe un alt plan. Si vicerversa.

Am invatat ca trebuie sa ma accept asa cum sunt. Ca nu sunt eu mai ciudata decat restul. Si mai ales, am invatat ca si eu contez, nu doar altii. Si dorintele mele au prioritate.

Daca regret ceva? Nici macar pentru o secunda. Pentru ca in scris ma exprim cel mai bine. Pentru ca in viata reala, oamenii tind sa ma judece ori sa-si faca o parere bazata doar pe aparente. Dar eu stiu ca ascund mult mai multe sub aceste superficialitati. Nu, nu vreau atentia confundata cu popularitatea. Nici sa ma victimizez. Nu. Vreau doar … Nu vreau nimic de fapt. Incerc doar sa scap de gandurile care nu-mi dau pace sa fiu.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s