Too far gone .

Nu e ciudat cum, ajungand la o varsta, unii au anumite asteptari de la tine? Exprimate totusi prin niste formulari voalate de genul ” sa scot banii de la saltea?” .

O fi doar vreun stereotip or something, but… chiar nu oboseste nimeni sa tot intrebe asta? Scrie undeva ca la 20 si ceva de ani trebuie sa fii maritata si cu un copil pe drum? Chiar e necesar? I mean, sunt atatea care au facut-o incepand de la 15… deci asta ar trebui oarecum sa compenseze faptul ca eu nu am de gand s-o fac. Au facut-o ele si pentru mine; nu merge asa?

Mi se pare stupid sa urmezi orbeste ” marita-te si aseaza-te la casa ta”. Pot face asta, adica sa ma asez la casa mea si fara sa ma “angajez sluga” pentru cineva, right? Da, stiu.. suna urat. Dar cam asa e. Stai intr-o relatie si te rogi, astepti ca el sa te ceara in casatorie. E ca si cum te rogi de el sa te accepte sa ai grija de el pana “ce moartea va va desparti”, ori pana se plictiseste si apare alta sa faca asta pentru el.

I know, I want to get married too. Someday. Dar vreau sa o fac pentru ca o sa il iubesc pe acel om si o sa ma iubeasca (hope so). Dar nu ca sa am grija de el. Da, o sa-i calc camasile si o sa-l ajut cu nodul de la cravata… dar nu vreau sa ajung vreodata in stadiul in care “grija” devine o obligatie, o indatorire. I want passion, fireworks and stuff like these.

Nu pot sa ii port in pantece copilul unui om de care nu ma leaga mai nimic. Nu vreau sa stau cu el doar pentru a avea copiii mei un tata. Eu vreau totul. Ii vreau sufletul si inima  doar pentru mine. Asa cum si eu i le voi oferi la randul meu, pe ale mele.

Si spun toate astea pentru ca din ce in ce mai des vad fete de varsta mea ori mai tinere care se casatoresc doar din interes, ori doar “pentru copil”. Sa fii maritata doar de vazul lumii. Sa nu fii numita “fata batrana”, ori mai rau.

Sa stiti ca nu generalizez, nu se intampla peste tot la fel. Vorbesc doar strict despre ceea ce vad.

Am o pereche vizavi… Din camera mea pot vedea in curtea lor. Oups, dar ce sa-i faci. Ea cred ca are acum vreo 19-20, el aproape 30, daca nu ma insel… Si “a luat-o” de pe la vreo 15-16 ani. Au deja doi copii marisori si ambii “soti” (nimic legal) lucreaza la camp, cu animalele, etc. In fine. Si ca sa fie cat mai autentic romanesc, amandoi impart aceeasi pasiune : bautura si scandalurile. Da, de la varsta asta, din pacate. Nu doar o data m-au trezit noaptea certurile si strigatele lor. Si fara sa vrei ajungi sa le numeri “dumnezeii” in timpul zilei.

Isn’t that sad? Hm?

Ma gandeam zilele acestea daca as putea sa fac pasul acesta. Ma imaginam pregatindu-ma de nunta ori… whatever. Funny, right? Si sincer nu ma vad pregatita in viitorul apropiat. Bine, daca e sa ma loveasca dragostea in asa fel incat sa uit de mine, atunci nu mai am ce comenta. Dar slabe sanse. Si nici nu e ca si cum imi caut jumatatea de dimineata pana seara, doar pentru a intra si eu “in rand” cu lumea. Nope.

” You can’t put love on paper “, am auzit recent intr-un film si tind sa-i dau dreptate in toate sensurile pe care le detine.

Acestea fiind spuse, acum am alte planuri.  Spre exemplu, ma pregatesc de mici reamenajari, la casuta mea. Vreau sa daram un perete, sa pot face o camera mult mai mare, cu un perete doar de sticla ce da spre gradina… Inca nu stiu ce culoare vreau, dar am timp sa ma tot gandesc si razgandesc. Poate voi picta eu insami ceva pe perete, cine stie. Apoi, am o biblioteca mai veche, dar superba, din lemn masiv  si vreau sa imi mai caut una-doua piese asemanatoare, plus un birou dragut. Am dat deja iama in ofertele anticariatelor si vreau sa umplu toata camera de carti. De carti pe gustul meu si doar din care consider ca as avea ce invata. Spre exemplu, n-ai sa vezi in veci si-n pururi in biblioteca mea “Suge-o Ramona”. Pur si simplu nu pot. Si de ce din anticariate? Pentru ca vreau sa imi aduc mereu aminte de biblioteca orasaneasca, de acolo de unde imi luam mereu cartile cu povesti, basme, iar mai apoi nuvele si romane; unde pierdeam ore in sir stand si citind la masuta dintre rafturi, riscand mereu a-mi ingrijora parintii. Acum vreau sa am propria mea biblioteca, propriul meu birou, propriul meu sanctuar. Asta am de gand sa fac eu in continuare. Vreau sa citesc cat mai mult, sa ma dezvolt, sa-mi dezvolt imaginatia. Nu ca nu ar fi destul de bogata si acum, dar vreau mai mult.

Nu stiu daca iubirea ma poate gasi vreodata acolo, printre rafturi, dar eu sigur am sa citesc ce cred altii despre ea si am sa compar cu ce-am trait eu pana acum si cu siguranta nu voi fi singura vreodata. Iubirea “adevarata” n-are decat sa ma caute si sa insiste, sa bata la usa pana am sa ma ridic din fotoliu si am sa ii deschid; pana o sa dovedeasca ca are intentii serioase si e determinata sa lupte pentru mine, pentru ca eu am incetat sa o mai fac de mult timp.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s