Where I wanna be .

Am incercat… am incercat si Craciunul acesta sa gasesc acea magie, acea magie a sarbatorilor despre care se tot vorbeste prin filme. Stiu ca e o chestie comerciala, sunt convinsa de asta, dar mai stiu si ca am simtit-o. Nu cand eram intr-o relatie, nu cand eram singura, ci cand eram copil.

Adevarul e ca atunci e singura perioada in care mai poti considera ca magia e un lucru real. Un lucru real pe care te amagesti ca o sa ajungi sa-l cunosti abia cand vei creste mai mare; desi, adevarul e ca vei uita complet, o sa fii coplesit de alte lucruri infime.

In adolescenta, copilaria pare banala, stanjenitoare pentru unii.Dar cu timpul, odata cu trecerea anilor ajungi sa realizezi ca de fapt atunci e varsta de aur. Atunci totul e posibil, indiferent ca ai tot ce iti doresti (jucarii, membri ai familiei) sau nu. Atunci imaginatia ta este totul. Este cel mai bun prieten al tau. 9hsJhTvNcs

Am atatea povesti si trasnai savarsite in anii copilariei mele, iar pe multe dintre ele nici nu mai stiu daca sa le consider veridice sau nu.

Legat de sarbatoarea Craciunului, pot spune ca era perioada mea favorita din an. Nu aveam noi prea multe pe vremea aceea, dar nici nu ma pot plange. Tot ceea ce conta pentru noi atunci era ca aveam un brad, seturi intregi cu globuri de sticla (pentru ca de obicei, cand se spargea unul, il transformam in sclipici; asta bucurie pe noi. bine , fie, doar pe mine), mama era in bucatarie si ne facea prajituri, bunicii petreceau Ajunul la noi… Iar seara, in timp ce eram plecati cu colindul, mosul trecea pe-acasa si ne lasa codourile.

Bineinteles, la intoarcere, mama ne detalia cat de amarat era Mosul ca nu eram acasa, ca ne-a asteptat minute in sir dar totusi a trebuit sa mai treaca si pe la alti copii… O intreaga istorisire pe care noi o ascultam cu sufletul la gura.

Nu retin cadourile primite. Important era ca nu lipseau.

Ce tin eu minte cu precizie e parfumul din casa, brad si portocale.

Seara, cand toata lumea era deja in pat, ma asezam sub pom si priveam jocul de lumini. Nici acum nu realizez de ce, dar imi oferea o liniste si o bucurie sufleteasca cum nu mi-a mai fost dat sa intalnesc de atunci.

Anul acesta am insistat sa cumparam un brad, argintiu. Am avut parfumul specific copilariei mele, dar… lipsea ceva. Timp de trei zile am tot cautat acel ceva, dar in zadar.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s