Regulile seductiei .

Aproape acelasi nume, dar un cu totul alt continut. “Regulile seductiei” de Ellen Fein si Sherrie Schneider, 140 de pagini… in 3 ore jumatate ( fontul e mult prea mic).

“Ce sunt Regulile? Sunt un simplu cod de comportament fata de barbatii din jur, cu ajutorul caruia orice femeie are sansa sa castige inima celui la care viseaza.”

Deci, practic e un ghid cu reguli stricte pentru a-ti gasi alesul, pe cel care te va cere de sotie. Pentru femeile care vor sa se casatoreasca cat mai repede, aceasta carte Garanteaza reusita. Dar trebuie sa urmezi cu strictete toate regulile, fara sa le incalci ori sa omiti vreo una. Ba chiar avem reguli si pentru dupa casatorie, si pentru cele care sunt divortate, si mai ales, capitolul peste care am sarit pentru ca pur si simplu nu ma intereseaza absolut deloc, “Reguli referitoare la anunturi matrimoniale” (cum sa scrii un anunt si cum sa raspunzi unui anunt matrimonial).

In principiu, totul se invarte in jurul ideii de ” a te lasa greu”, de a parea dezinteresata de persoana lui, de a parea cat mai misterioasa. Nimic greu, nu? Dar asta se aplica doar in caul celor  care nu te intereseaza catusi de putin… Pentru ca atunci cand un barbat iti place, toate simturile ti-o iau razna.8SHkZa3VhL

“E foarte usor sa aplici Regulile cu barbatii care nu te intereseaza. Desigur ca pe ei nu ii suni, lor nu le returnezi imediat apelurile, nici nu le trimiti scrisori de dragoste. Cateodata indiferenta ta ii innebuneste atat de tare, incat – in cele din urma – te casatoresti cu unul dintre ei. Dar asta s-a intamplat pentru ca (fara sa-ti dai seama!) ai aplicat Regulile, iar el te-a cerut in casatorie…”

Dar, “Cartea de fata nu te invata insa sa te multumesti cu putin.”

Desi pare o banalitate, gen regulile bunicii, demodate, care in nici un caz nu se potrivesc cu vremurile din ziua de astazi… In prima jumatate a cartii m-am amuzat de cele spuse. “Nu-l suna si returneaza rareori apelurile”, asta fiind probabil pentru anii ’90-2000 cand se folosea telefonul fix, de acasa. Atunci iti permiteai sa nu raspunzi ori sa o pui pe maica-ta sa minta pentru tine cum ca nu esti acasa. Dar acum, cand toti avem cel putin un telefon mobil, ca sa nu mai pomenesc de toate retelele de socializare… e cam greu sa nu ii raspunzi, incercand sa faci pe inabordabila.

Ce a insemnat pentru mine “Regulile seductiei”? Pai, la inceput, in timp ce descria tacticile prin care sa il faci sa te astepte, sa te doreasca, si asa mai departe… ma gandeam doar la relatia din trecut, cum l-am lasat trei luni de zile pana ne-am intalnit prima data – asta doar pentru ca nu eram prea interesata- , cum nu ii raspundeam ori ii respingeam apelurile… Si o buna bucata de vreme m-am simtit ca si cum eu imi intalnisem deja alesul, dar ca “mi-a alunecat printre degete”. Si a fost o senzatie ciudata.

Dar dupa o buna bucata de vreme, tot continuand sa citesc… Mi-am primit motivele necesare prin care am inteles de ce nu a mers. Si mai ales, am inteles de ce e bine ca s-a incheiat. Stiu, dupa despartire auzeam destul de des in stanga si-n dreapta ” e cel mai bine, mai tarziu ar fi fost mai greu”, ” e mai bine asa, nu ai fi putut avea o viata linistita cu el”, etc. Bineinteles ca nu acordam atentie, eram prea ocupata sa imi asum toata vina.

“Femeile care isi imagineaza ca interesul unui barbat pentru ele va creste dupa o perioada de trai in doi invata adesea, in chip dureros, ca nu e defel cazul. Bineinteles ca in clipa cand stiu, in fine, lectia increderea de sine le-a fost profund zdruncinata si sunt cu trei-patru ani mai batrane… Nu cumva scenariul acesta iti suna cunoscut?”690902.png

Jur ca aici m-am blocat si am mai citit o data fraza. Vorbea cu mine? Deunde putea sa stie? Busted.

Acum, sincer… nu ma simt ca si cum as avea de gand sa urmez toate regulile astea, sa devin o “adepta”. As fi prea tentata sa le incalc. Sunt ca un vulcan. Nu imi pot stapani simtirile si mai ales sentimentele.

Desi autoarele o considera ca pe o biblie, ca pe o carte de capatai, pe care trebuie sa o porti mereu in geanta si in nici un caz sa i-o arati lui, mie mi se pare ca exagereaza. Desi, daca ma gandesc mai bine, o copila de 14-15 ani, sau chiar mai mica… ar trebui sa o citeasca, sa isi faca cat de cat o idee. Si asta doar pentru ca felul lor de a gandi in ziua de astazi e mult prea superficial. Multe dintre ele nu mai stiu sa fie femei, ori avand in vedere varsta, copii. Toate se expun ca o marfa, se vand celui caruia ii urla mai tare testosteronul in pantaloni.

“Sunt insa barbati cu adevarat timizi? […] Sunt pur si simplu neinteresati de tine cand nu te abordeaza ei!”

“Nu te lasa furata de o sinceritate pe care s-ar putea sa o regreti. Exista barbati carora efectiv le place sa <stoarca> secrete feminine. Iar femeile spun uneori mai mult decat ar vrea cu adevarat, in speranta ca prin aceste dezvaluiri se va produce o apropiere, dar dupa ce-au facut-o se simt expuse, manipulate si inselate. Zambeste, mai bine, cand ti se pune o intrebare prea personala si spune: < Stii ce, n-am chef sa vorbesc despre asta acum, poate alta data…>”

“Barbatilor le plac femeile capabile sa stea pe picioarele lor, nu lipitorile lipsite de resurse, care-si asteapta salvatorul. Regulile nu te invata cum sa fii <salvata>!”

Totusi… “asa se cade, ca barbatii sa vina ei la tine si sa suporte toate cheltuielile. Egalitatea si plata <nemteasca> sunt bune la serviciu, intre colegi, dar nu pe <terenul de joc> sentimental.”

“Barbatii nu sunt atrasi de femeile sarcastice.” Ei nah, acum chiar ca am sa raman singura.

“Da, da, el te poate suna de cinci ori pe zi, dar tu nu poti – ar crede ca ai innebunit!” nu se poate sa nu ti se fi intamplat cel putin o data asta.

“Cand ai o relatie cu un barbat insurat, iti petreci viata, in fond, asteptand sa divorteze. […] Esti intotdeauna pe locul al doilea. La inceput, legatura voastra pare plina de perspective si sexul dintre voi e minunat. Dar pana la urma fii sigura ca o sa plangi pe umarul prietenei tale celei mai bune, dorind ca nevasta-sa sa piara de pe fata pamantului…

Nu-ti putem arata prea multa simpatie. A te intalni cu barbati insurati este neonest si intru totul contrar Regulilor. Nu trebuie sa iei ce nu-ti apartine.” Damn, right.

“S-ar putea sa replici in clipa asta ca nu te deranjeaza, indiferent de risc, sa te culci cu el de la prima sau a doua intalnire, ca n-o sa-ti pese daca nu te mai suna – pentru ca sunteti adulti, nu copii mici – si ca vei fi in stare sa treci peste asta. Stim totusi din experienta ca majoritatea femeilor care spun asemenea lucruri se mint pe ele insele.”

“Femeile sunt mai curioase, asa ca vor neaparat raspunsuri la intrebari de genul: <Acum ca m-am culcat cu tine, ce-o sa se intample cu relatia noastra?> sau <Ce inseamna pentru tine ceea ce am facut?> ” Asta m-a amuzat maxim .

“Regula spune: daca nu-ti daruieste o bijuterie sau alt cadou romantic de ziua ta (ori cu alt prilej semnificativ), poti sa-i pui cruce, fiindca nu e indragostit de tine. […] Mai toate stim ca lucrul cel mai de pret pe care ni-l poate oferi un barbat este, de fapt, timpul lui.”  Multumesc N.K.

“Nu se pune problema ca am fi ahtiate dupa aur sau ca am vrea sa ni se aduca mereu ofrande, ca unor zeite. Problema consta in a determina daca un barbat e realmente indragostit de tine”

“Nu incerca sa il schimbi, pentru ca barbatii nu se schimba cu adevarat niciodata. Fie accepti cateva cusururi, fie gasesti alta persoana.” Asta e pentru prietenele mele care inca au impresia ca il pot schimba pe cel de langa ele. Sorry, girls.12606959_1035120583200880_752522793_n

“El nu e un obiect pe care sa-l posezi, asa ca nu-l <modela>, nu-l fasona tu. Vei sfarsi prin a-l castra, iar el va ajunge sa te considere o scorpie care-l tine sub papuc.”

In mare parte, v-ati facut o idee. Intai ne purtam ca o ” faptura altfel-decat-toate-celelalte”, debordam de incredere , misterioase… il prindem in plasa, ne da inelul si apoi ne arata regulile ce trebuiesc urmate dupa casatorie. Daca la primele am fost 40% de acord, aici e o cu totul alta poveste.

In continuare ni se spune sa nu ii sufocam cu prea multa atentie, sa avem si noi viata noastra – totul bine pana aici – dar cand greseste, sa ne comportam ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cum el are mereu dreptate, sa-i raspundem frumos, zambind. Iar asta pe mine ma termina, pentru ca in astfel de situatii nu imi pot pastra calmul, nu ma pot preface, pentru ca ele pur si simplu imi spun sa joc teatru, sa tin in mine nemultumirile, ca nu cumva sa il supar pe bietul de el si astfel sa imi arunc acea masca de femeie misterioasa. Pai unde mai e dreptul meu la libera exprimare? Cica nemultumirile ar trebui sa le discut doar cu prietenele, in nici un caz cu el. Bulshit.

Indiferent ca sunt sau nu de acord cu tot ce scrie in carte – nu e musai sa fii de acord mereu – e o lectura placuta, constructiva … Deci, merita.

Incheierea:

“Problema este ca iubind pe cineva mai mult decat te iubeste el, ajungi inevitabil la suferinta.”

Asta e traita pe propria-mi piele, deci are dreptate.

Lectura placuta !

P.S. Nu mai retin prin ce capitol am ajuns sa imi pun intrebarea “Sunt cinica?” . E posibil sa fiu, asa ca am dat un search pe google pentru mai multe detalii si nu-mi place explicatia… Poate ca totusi nu sunt. Nu de alta, dar nu-mi place.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s