Cum iubesc barbatii .

Astfel am ajuns la una din cartile doamnei Mihaela Radulescu, “Cum iubesc barbatii”.

(Ca o mica paranteza, voi folosi apelativul ” doamna “, mergand pe principiul ca are varsta mamei mele, si ar fi urat din partea mea sa ma adresez altfel, indiferent ca o simpatizez sau nu. )

Stiu, probabil sunt printre ultimele persoane care o citesc, dar avand propriile mele reguli, niciodata nu urmez ce e in “pas cu moda”. Bineinteles, de aici excludem “Suge-o Ramona”. Niciodata nu am sa dau bani pe asa o carte. Refuz!

Sa incepem !

Coperta e catchy, nu mi-e rusine sa o las pe birou, la vedere. Titlul in schimb, cred ca e doar  pentru reclama; e menit sa-ti starneasca curiozitatea si sa cumperi cartea (s-o cumperi! nu mai imprumutati – sau fie, imprumutati, dar nu stricati bunul altuia- sau 86Bk7zNZvnxeroxati, dragilor). Bine, ca imediat ce incepi sa citesti, dezamagirea te cuprinde. Inclusiv pe mine. Probabil ma asteptam sa aflu opinia ei despre barbati, avand in vedere experienta ei de viata . Pareri pe care nu le auzi de la parinti sau prietene. Ma asteptam la niste marturisi sincere, ce te fac sa privesti altfel unele lucruri. Totusi am descoperit ca in unele situatii, gandim la fel. Ca sa vezi…

Mi-au trebuit doua ore jumatate sa termin cele 241 de pagini. Bineinteles, acumulate. Nu doar o data m-am gandit ca renunt. La pagina 170, am lasat cartea jos, m-am dat jos de pe bicicleta (prefer sa pedalez cand citesc, in pat m-ar fura somnul) si m-am dus sa mananc. De data aceasta, lectura nu imi tinea de foame. In timp ce mancam, ma plangeam mamei ca sunt in prag sa abandonez, dar pana la urma m-am ambitionat sa termin calatoria.

Nu zic ca e o carte rea, ba chiar oarecum m-a facut sa imi schimb parerea despre doamna Radulescu. In ciuda faptului ca nu era ce ma asteptam sa citesc, m-am simtit ca si cum as fi avut o discutie cu o prietena – abia cunoscuta – la o cafea.

M-am poticnit in fata cuvantului “desuetudinea”. Spre rusinea mea, vocabularul meu nu contine acest cuvant ( in caz ca mai e cineva ca mine, DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima.) Fiind folosit inca in primele pagini, ma asteptam sa trebuiasca sa-mi iau dex-ul langa mine, dar spre comoditatea mea, lectura a decurs fara probleme (exceptand ocazionala lipsa de interes).

O singura data m-a determinat sa ma uit putin chioras la dumneai, in timp ce relata o secventa din avion : “Daca nu sta nimeni langa mine, ma trezesc ba cu o fana care vrea sa-i spun totul despre mine, sa-mi povesteasca toate cartile mele (hello!!!, eu le-am scris, le stiu pe de rost!), care vrea sfaturi in dragoste sau in cariera ori are o poveste trista si lunga, pe care simte ca numai eu pot s-o inteleg.”

Nu mi-am folosit prea des markerul, dar asta nu inseamna ca nu au fost fraze, ganduri care mi-au placut, ori care mi-au gadilat putin orgoliul vazand ca putem fi si de acord.

“Cu un dram de sinceritate peste oftatul inevitabil, trebuie sa admitem ca “baietii rai” sunt amuzanti, surprinzatori, stiu cel mai bine cum sa faca o femeie pilaf si cum sa treaca nonsalant la urmatoarea.”

“[…] in mintea fiecarui barbat femeia de iubit e altfel si e a lui. Doar a lui. Chiar, asta ar fi bine sa retineti, caci am observat ca barbatilor nu le place sa-si imparta femeia decat cu… alta, daca toate partile implicate sunt de acord si dezbracate, preferabil concomitent.”

In “Ce (n)-as vrea sa stiu despre barbatul meu” am ras putin, “Stiu, iubirea te face sa adori si defectele barbatului tau, dar asa mi-ar placea sa li se interzica barbatilor sa poarte slapi si sandale!” si apoi am exclamat un “In sfarsit, cineva care ma intelege!” referitor la ” n-as vrea sa-mi descrie ce-mi va face si cum ma voi simti”. Damn, right ! ” dar as fi cea mai pregatita sa ma surprinda, sa ma simta…” Ceea ce putin inteleg si fac fix pe dos.cum-iubesc-barbatii_1_fullsize

“suntem mandri de faptul ca nu trece o zi fara sa citim, chiar daca poate ne-ar fi mult mai de folos sa citim carti de calitate, alese dupa criterii care sa ne duca mai departe, sa ne imbogateasca, nu doar sa ne ocupe timpul din pat sau din tren.” In categoria asta, incadrez romanele siropoase. Chiar nu le vad sensul.

“Oamenii cu prea multi prieteni m-au ingrijorat mereu, tocmai pentru ca i-am suspectat de lipsa calitatii unei prietenii adevarate, intime, binefacatoare in ambele sensuri.”

“Sub autoritatea mitului <tinerete fara batranete>, frumusetea nu a invins decat din interior, unde se afla mereu si unde poate fi mereu reperata de sufletele-pereche.”

“Mai toate basmele, daca le analizam la rece, le invata pe fetite sa fie printese si sa astepte rabdatoare sosirea unui tip de acelasi rang, care chiar isi bate capul sa le cucereasca, in timp ce ele trebuie doar sa… astepte si sa fie excesiv de frumoase.”

“[…] prietenia ar trebui sa vina la pachet cu sinceritatea, altruismul, cu o comunicare deschisa, pe orice subiect, fara teama de tradare sau barfa, cu onoarea, cu saritul in ajutor la nevoie, cu luarea unei atitudini publice in caz de atac la adresa prietenului… Nu cred deloc in prietenul meu care e prieten si cu detractorul meu. Treaba asta, ascunsa sub ipocrita scuza ca <nu ne place sa amestecam> sau… <nu ducem razboaiele altora>, ma face sa dau inapoi din orice prietenie pe care o credeam solida si de valoare.”

“Numarul femeilor care urla <sex> prin vestimentatie, stil de dans sau fel de a vorbi il excede zdrobitor pe cel al femeilor rafinate, senzuale si naturale, care stiu sa trezeasca pasiuni reale in barbati cu finete si cu care ajung sa faca sex infinit mai rafinat si mai de calitate decat ar putea vreodata suratele lor necizelate. Sigur, acum mai depinde si de barbatul luat in discutie si la brat, caci pasiuni ciudate, devieri sexuale si pofte inexplicabile gasim si la purtatorii de opinca, dar si la cei cu papion.”

“[…] am stat nitel pe ganduri, intrebandu-ma ce viata sexuala si, cu ceva noroc, amoroasa au femeile care nu mai stiu nici ele cum arata si cine sunt, care cred ca barbatului trebuie sa-i arati doar decolteul, fundul bombat si buzele vulcanizate ca sa-l seduci?”

In ultimul capitol, “Domnilor, dragilor, iubitilor…”  parca deja o auzeam rostind cuvintele , am admirat-o cum ne descria pe noi, femeile, cu toate calitatile si defectele noastre. Pana acum, aceasta a fost prima descriere care mi-a placut, pentru ca a fost sincera, succinta si la obiect, avand grija sa puncteze si ceea ce suntem, si ceea ce ne dorim, ce nu ne convine, etc.

“Poate ca nu suntem perfecte prin comparatie cu alte femei, dar sigur e si pentru ca de la distanta toate par mai reusite decat noi. (Si din avion se vad frumos ogoarele patriei, chiar daca porumbul a putrezit de la inundatii…)”

In concluzie, nu e o carte pe care as recomanda-o din toata inima, dupa cum am mentionat mai sus, am avut momente in care am vrut sa o las balta. Dar acum, ca am terminat de citit, nu regret investitia facuta. Atat cea monetara, cat si cea intelectuala. Pot spune ca am avut un dialog cu o doamna care a trecut prin viata, stie ce vrea de la ea, care nu e perfecta, e constienta de faptul ca nu e placuta de toata lumea si putin ii pasa -asta trebuie s-o invat-, fiind ocupata doar sa-si colectioneze momente frumoase alaturi de cei dragi.

P.S. Sincer, mi-a “implantat” un gand nastrusnic. In caz ca nu o sa-mi placa de cum voi arata la 40-45, jur ca-mi fac implant de silicon . Hi-hi ! Just kiddin’.

Or not?!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s