3:24 in the morning .

Dupa o zi lunga de alergatura, dupa marfa, colete, intalniri cu agenti, se facuse seara si imi puteam trage si eu intr-un sfarsit sufletul.

Un dus bine-meritat si o intreaga sesiune de creme si lotiuni, simtind ca am incheiat perfect o zi obositoare de munca, m-am cuibarit sub patura, gandindu-ma la ziua ce va urma. Mi se nazarise de dupa-amiaza o idee, cum ca vreau sa schimb mobila prin camera, sa dau un alt aer incaperii. Tot facandu-mi planuri, am adormit. Iar pentru prima data in ultima luna, am dormit dusa, fara sa ma trezesc deloc.

   – Hai, vin-o jos ca ne-au spart magazinul !

Era 7:30 cand m-a sunat mama. Nu stiu nici acum cum de am sarit atat de repede din pat si m-am imbracat. Ma mir ca nu m-am impiedicat pe scari in timp ce coboram.

Intrand in sufragerie, era toata familia stransa in jurul monitorului, uitandu-se pe camerele de supraveghere.oMel8ApPkq

In noaptea aceea, la ora 3:24 dimineata, usa de la alimentara s-a deschis, iar dupa o ezitare de 10 secunde, o aratare a patruns inauntru. Unul sau poate chiar doi, au ramas afara de paza, iar acest individ se plimba printre rafturi cu o lanterna in mana.

Ma simteam ca intr-un cosmar. Nu putea fi adevarat, nu din nou. Mentionez ca am mai patit o data asa necaz, cu vreo 10 ani in urma. Desi stiam cine e faptasul, in lipsa probelor, politia nu a putut face nimic.

Jafurile au inceput inca de anul trecut in zona noastra, dar noi inca speram ca vom scapa. Dar dupa cum se spune,” de ceea ce ti-e frica, de aia nu scapi”.

Ma uitam la el, cum umbla cu atata nonsalanta prin magazinul meu, batandu-si joc de munca noastra. Ghinionul lui a fost ca nu tinem bani peste noapte. Se vedea cum umbla pe sub cutii, cautand bani. Ba chiar a rasturnat pachetele cu pampers, crezand ca ii ascundem acolo. A golit totusi cutia de maruntis si cei cativa zeci de lei opriti pentru paine si un raft intreg de parfumuri si deodorante. Asta, la prima vedere.

Seful de post fiind liber in dimineata aceea, ne-a fost trimis un ajutor. Era atat de timid cand a intrat, mi se parea un copil care face asta pentru prima data. S-a uitat si el, ca si noi de altfel peste inregistrare. Si-atat.

Ma cuprinse  furia si simteam cum clocoteste sangele in mine.

Individul era inalt, slabanog, cu o haina de training cu gluga in cap si geaca peste. Nu i-am putut vedea fata, dar i-am recunoscut mersul. Ghinionul lui e ca am o memorie vizuala perfecta. Luand in considerare paranteza dintre picioare, cracanarea aceea exagerata si mersul plictisit, l-am recunoscut. Un copil de nici 19 ani.

Dar ce poate face politia in privinta aceasta? Nimic. Lipsa de probe.

Zau de nu traim intr-o lume nebuna. Copiii se lasa de scoala si se-apuca de spart magazine. De ce? Din amuzament, probabil. Pentru ca pot si nimeni nu le face nimic.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s