Purple sky .

Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.

-Wanna go for a ride?

-What the.. e 6 dimineata !!!

-Si?

-…stai sa iau ceva pe mine .

-Nu ma deranjeaza daca…bMjQgckNwW

-Hai, pa !

Am inchis inapoi ochii; “Visezi…”

Se-aude un zornait si-mi plimb degetele pe langa perna, sa gasesc sursa si sa-i pun capat. Somnul meu de duminica dimineata e sacru.

“Le cumperi acum?”

Hm? Cum? Fuck, nu visasem.

Sar repede din pat, apa rece sa imi revin putin din amortire, aleg o rochie neagra vaporoasa, cu spatele decupat – nu poti da gres cu asa ceva – sandalele cele noi, fara toc, sa ma simt in largul meu, o pereche de ochelari sa pot ascunde faptul ca duminica nu face exceptie de la regula “no make-up”, geanta si Let’s go !

In timp ce cobor scarile ma gandesc ca poate ar fi trebuit sa maschez putin oboseala-mi de pe chip, dupa o saptamana de munca, but…neah, alta data.

-Ar fi bine sa merite, ii spun in timp ce urc, am sacrificat o ora de somn.

-Imi spui maine daca a meritat.

-Maine?De ce? Nu azi? Nu ne intoarcem diseara?

-Depinde cat de cuminte esti…

-Ma stii pe mine obraznica?

Rade.

– Macar pot sa aleg eu unde mergem? ma alint, nu stiu de ce ma alint…

-Nu.

-Bine, nu mai vorbesc cu tine..

Imi potrivesc ochelarii si-mi intorc capul spre geam.

Il pot vedea cu coada ochiului cum ma priveste zambind.

-Macar muzica o pot alege eu ?

-Fa-ti de cap !

Am dat peste Cazzette- Blue Sky.  Se pare ca imi ia in considerare recomandarile.

Ce-mi place la el e ca pot sa fiu eu insami, sa ma alint daca vreau, ma lasa sa-l si cert cand am eu toane. Stie ca-mi trece dupa. Dar cel mai mult, iubesc faptul ca putem sta in liniste, nevorbind, fara sa para ciudat.

-Ai trecut vreodata prin Codrii Pascanilor, toamna?  Mie atunci imi place, il ador. Pana si iarna, cand e chiciura , parca esti intr-un basm. Sau nu, intr-o poveste de-a lui Andersen. Atunci chiar e frumos…

-Dar tu iubesti primavara…

-Da, dar atunci copacii au crengile golase.. e trist. Mai trist decat ar trebui sa fie iarna, de fapt. Iar vara, e dragut…

-Doar dragut ?

-Se-aseaza praful…

-Poftim?

-Se-aseaza praful pe frunze. Iarba se-ngalbeneste sau se usuca, se aspreste… nu-mi place.

-Ai si tu ciudateniile tale.

-Pai de-asta ma si iubesti.

-Cand am zis eu asta?

-Pai cand zici tu vreodata altceva in afara de asta? Toata ziua “te iubesc, te iubesc, te iub..’

-Hai, taci… rade si-mi acopera gura cu mana.

-Ai noroc ca nu am ruj, altfel te blestemam.

-Nu suport rujul.

-Cine a spus ca trebuie sa iti placa tie?

Imi arunca una dintre privirile lui, din cele care ar trebui sa iti dea doua palme, sa te ia pe sus si sa te puna in scaunul tau, sa poti medita la prostia pe care tocmai ai facut-o.

Dar se abtine. Il pot citi. Cu greu.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s