Cold water .

on

“Some people don’t understand the promises they’re making when they make them,” I said.

“Right, of course. But you keep the promise anyway. That’s what love is. Love is keeping the promise anyway.”
― John Green, The Fault in Our Stars

 

Oare ce spune despre mine faptul ca abia m-am abtinut sa nu plang vizionand “The fault in our stars”?

Mereu tin sa subliniez cum ca nu imi plac filmele si romanele siropoase, gesturile “romantice” care nu denota decat disperare… Am chiar o intreaga teorie, dar probabil o voi elabora cu alta ocazie.

Am amanat mult timp vizionarea acestui film, mi-am dat ochii peste cap de atatea ori cand doar am auzit mentionarea lui…

I was wrong.vxVHIP3XSB

Nu e romantic la genul siropos and bullshit, dar nici nu as cumpara cartea ca sa citesc toate detaliile care cu siguranta au fost omise in film. Nici macar eu nu sunt atat de masochista. Cu greu mi-am pastrat lacrimile la locul lor, recunosc.

Cunosc durerea; cea produsa de boala, dar multumesc lui Dumnezeu, nimic legat de cancer si alte cele asociate lui. Stiu cum e sa traiesti cu frica, ca intr-o secunda totul se poate pierde, dar asta nu ma impiedica sa imi traiesc viata asa cum consider, cu bune si rele. Greseli si decizii proaste.

Mai cunosc si cealalta ramura a durerii, provocata de pierderea unei persoane dragi. Am trecut prin toate fazele ei, si da, “Pain demands to be felt”.

Oricat de des ai auzi fraza aceasta, chiar si atunci cand suferi… ii vei cunoaste cu adevarat intelesul abia in momentul  cand depasesti toata acea perioada neagra.

Si da, as prefera oricand, la orice ora, sa traiesc pentru cateva zile alaturi de o persoana speciala, sa impartim aceleasi sentimente si emotii, fericirea absoluta… decat o viata lipsita de ea: iubirea adevarata, desavarsita.

Ce folos mi-ar aduce cunoasterea lumii si a tuturor lucrurilor, daca nu am cu cine o imparti? Are si singuratatea farmecul ei, dar…

O iubire pura, sincera, curata. Nici macar nu se pot compara.

Am ajuns sa fim si sa traim mult prea superficial. Si vine un timp cand ti se face rau, cand ti-ajunge pana-n gat. Si peste.

Iar eu mi-am atins deja limita.

Nu e ciudat cum, alegerea vizionarii unui film, doar asa.. sa mai treaca timpul, te pune in situatia in care iti pui sub semnul intrebarii toata viata ?

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s