Momente de sinceritate .

De la o vreme, cred ca am inceput sa fac doar alegeri gresite.

Nu ma plang de anul ce aproape a trecut, ba chiar am reusit sa realizez multe din lucrurile pe care mi le propusesem la inceput de ianuarie.

Am lucrat mult asupra corpului si mintii mele, am reusit sa trec peste unele temeri, am pasit intr-un an nou universitar, am facut pace cu demonii trecutului.

Ce nu am reusit sa fac?

Nu am reusit sa gasesc o pereche sufletului meu.

Si din aceasta cauza simt ca am esuat complet. Orice as face, dau mereu chix la acest capitol.hj8fh49nck

Dupa aproape o luna de zile de cand am pus punct (ori punct si virgula?) primei relatii “fizice” avute de dupa doi ani de zile de strans cioburi si parti de suflet dupa ultima… am acceptat sa ies la o cafea cu un tip care ma tot invita de cateva luni.

Arata ok, job stabil, deci nu necesita ‘intretinut’ si-am zis ca de ce nu, e doar o cafea, n-am nimic de pierdut.

Raspunsul lui dupa “ok”-ul meu?

“-Pai ar trebui sa ne cuplam. Nici nu mai stiu cum arata o femeie.”

Blackout total. L-am intrebat daca realizeaza cat de ciudat suna ceea ce tocmai mi-a spus…

“-Adica nu am mai iesit de mult cu cineva.”

Da, bine..inteleg.. Dar nu cred ca m-a auzit cineva pe mine spunand vreodata in acei doi ani “am uitat cum arata un barbat”. Ai filme, site-uri, manuale de biologie… daca chiar stai prost la acest capitol.

Ori probabil se voia a fi un moment de sinceritate, o expresie mai speciala…

In orice caz, a fost weird rau.

Dar probabil nu mai ciudat ca si confesiunea de zilele acestea a fostului, cum ca “aproape” s-a culcat cu alta in timpul acesta de cand nu mai suntem impreuna. Aproape insemnand “nici macar 5 minute, pentru ca am simtit ca nu e ok…”.

O ora, cinci minute, doar ca i-ai bagat mana in chiloti or whatever… tot inselat/tradat este.

Degeaba imi spui acum ca “dar sa stii ca te iubesc…”.Tot INSELAT se numeste !

Apreciez momentul de “sinceritate”, dar condamn gestul.

Nu dragule, sa nu stii sa ti-o tii in pantaloni nu e dovada de maturitate. Iar chestia cu razbunarea nu merge.

Ce te-ai fi asteptat sa spun “Bravo, mai, baiatule… Inca iti merge. Vrei sa te intorci la mine? Ce cadou sa iti fac de Craciun?” ?!

M-am saturat.

Va rog, un semn ca mai exista si oameni normali ?!

Nu ca eu as fi exemplul de perfectiune, dar macar incerc sa raman pe linia de plutire.

Mai sunt si altii? Ar fi dragut.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s