I don’t mind .

Partea a II-a

Era a treia zi de Crăciun. Trecuseră două deja fără nici un semn.

Mi-l imaginam în acele câteva momente în care nu plângeam după Max, fiind intr-o continuă veselie, cu băieții și sticla de bere în mână.

A treia zi, și m-așteptam să aud de el.

– Ce faci?

-Nu prea grozav.

-De ce?

-Mi-a murit cățelul…hvlzgclgjy

-Lasă, cumpărăm noi altul. De care vrei?

-Noi?

-Da. Și, vin la tine să îmi dai cadoul ăla?

-Nu.

Bineînțeles că s-a supărat și a închis.

A sunat in ziua următoare.

-De ce nu răspunzi?

-Eram în duș.

-Mă gândeam eu. Vezi că ajung în juma’ de oră.

-De ce?

-Să te scot și pe tine din casă, să nu spui că nu te scot in oraș.

-I-auzi, ai bani?

– Nu, dar plătești tu cafeaua. Unde vrei sa mergem? Și vezi că trebuie să imi dai si mie niște bani, că m-am împrumutat de la un prieten.

-V., noi nu mai suntem împreună. Nu am de ce să te mai ajut. Și pentru ce sa ieșim la cafea? Oricum nu ești dispus să oferi ce ti-am cerut.

-Iar începi? Ieșim ca prieteni.

-Dar nu vreau așa, nu are rost.

-Ah, iar faci de-astea? și-a închis.

Sună inapoi. Nu răspund. E nervos și sigur o să înjure. Cunosc prea bine.

Într-un târziu răspund.

“Vezi ca ești proastă? Voiam să îți fac o surpriză, dar tu ai început iar, și de-al dracu’ nu pun. O să imi caut pe alta și din ambiție am să pun cu ea, numai cu tine nu. Să te înveți minte. Nu imi spui tu mie ce să fac, eu nu fac cum vrei tu. Doar cum vreau eu. Tu vezi cum ești? Cine să stea cu tine, dacă tu ești așa. De-aia ești singură “.

Probabil se-aștepta să îi mulțumesc pentru că mi-a “permis” să stau în preajma Majestatii sale, și să mă bucur de puțina atenție pe care mi-o acorda.

Și-nchide.

Sună din nou.

“Să nu mă mai cauți, să stergi numarul bine? Sa uiți de mine. Promiti?”

Da, și-i închid.

Apoi am ieșit in oraș, cu fetele. Ca tot eram aranjata si pe picior de plecare. Normal ca l-as fi ajutat, ori de cate ori ar fi avut nevoie, desi nu eram obligata. Dar orgoliul…

A sunat după două zile. M-asteptam.

– Vin să imi dai cadoul ăla?

-Nu există. Nu suntem împreună.

-Păi tu nu vrei. Te încăpățînezi.

-V., nu ti-am cerut nimic niciodată. În schimb, eu ti-am tot oferit, cam fără măsură. Dacă tu nu îmi poți oferi măcar asta, ce ești tu dispus sa oferi?

– O să ne vedem mai des…

– Mai des?

– Da. În fiecare zi .vfwfllwirb

( Nu există. O să înceapă antrenamentele și-apoi scuzele cu “sunt obosit…”, deci nu, cunosc problema. )

-Și multe nopți de neuitat.

( Aici, în mintea mea mă rostogoleam pe jos de râs.)

-Asta pot și eu. Poate chiar mai bine. Deci nu.

-Deci nu primesc nimic?

-Doar când o să văd o schimbare in bine.

– Cam greu cu așa ceva la mine…

-Atunci ti-ai găsit răspunsul.

Fără țipete, nimic.

Pe 2 ianuarie, la 22:00 am primit de la el un mesaj, cu “La mulți ani!”.

În mare, a trecut o săptămână și două zile fără să îi mai aud vocea.

Probabil s-a terminat pe bune de data aceasta.

Nu știu dacă să mă bucur sau să îmi pară rău.

Oricum, nu mi-a fost dat să întâlnesc până acum, și sper să nu o mai fac, om mai orgolios decât V.

Om pentru care părerea băieților, a prietenilor de pahar e mult mai importantă decât, de ce nu, a mea.

Pentru care femeia ar avea mai mult rol de sclava în viața unui bărbat, decât de parteneră, ca egal. Datoria ei fiind mereu de slujire și întreținere a lui.

Am ținut la el, mai mult decât ar fi fost necesar. Aș fi fost pe punctul de a-i oferi totul, dar, comportamentul său m-a făcut să aștept, să îmi pun sentimentele puțin pe repaos. Era nevoie doar de puțin, dar orgoliul… acea teamă de a nu părea condus de o femeie…

Eh, it’s over now, “Daca-s proasta…” :))

Advertisements

8 Comments Add yours

  1. Myriam says:

    Citind randurile tale mi-am adus aminte de fostul meu prieten. Si el tot cu astea le ardea, apropo de pasajul in care zicea de ce i-ar face alteia pe care ar gasi-o. Am facut greseala sa musc pe aia cu “hai sa fim prieteni”, desi era evident (bine, ochiului meu de 23 de ani de acu si al celui de 19 dupa momentul respectiv) ca nu era decat un alt nume pentru “lasa ca te prind eu si te f**”. Asa, ca sa fim politicosi.

    O sa iti spun ceva ce mi-ar fi placut sa mi se spuna mie atunci: rezista, rezista, rezista si nu te gandi de doua ori. Oamenii astia nu merita nici negrul de sub unghie. Mie mi-au luat vreo sase luni sa imi revin. E ca o lege a lui Murphy, nu ma respecta, I gotta have him. Dar e GRESIIIIIT!

    Disperarea e primul semn ca esti pe drumul cel bun. E ca postul, ti-i pofta patru, cinci zile de carne si lapte, dar apoi iti dai seama ca viata ta e mai castigata fara. Si numai bine petreci timp cu tine si cu mintea ta, pleci intr-o descoperire spirituala. Si inainte sa-ti dai seama cunosti oameni si poate, se termina postul la un moment dat.

    Eu am avut noroc. Si daca mie mi-a mers, ca n-am putut duce doua luni de relatie, sunt convinsa ca si tie o sa-ti mearga de minune, si o sa razi peste un an de-acum incolo, gen ah, V, ala, prostul, para chioara, ahahahaha.

    Now detox. It feels weird, but it gets better! 😀

    1. wildrosec says:

      💖 aveam nevoie de asta. 😂 Mulțumesc

      1. Myriam says:

        Anytime! :))

      2. wildrosec says:

        Vorbesc serios, uneori chiar am nevoie de cineva sa ma ia de mânecuţã si sa ma opreasca din a mai face tampenii :))

      3. Myriam says:

        Uite niste inspiratie. Ea e de 5 ani singura si le zice bine 😀 https://www.youtube.com/watch?v=12pGfOXg6X4

      4. wildrosec says:

        E interesant, pe același mod de gândire incerc sa merg si eu. But, te cam lovești de tot felul de mentalități pe parcurs. Ceea ce nu e prea grozav, sau de ajutor

      5. Myriam says:

        Eh, eu decat cu unul care sa-mi umfle mufa acasa, si sa fie nesimtit, mai bine mentalitati. Aduce-ti mentalitatile la mine! :))

        Stii cum e? te ataca cu ce te doare mai tare. Jigodiile stiu lovi unde e punctul nevralgic. Nu inseamna ca e totul adevarat, doar persoanele sunt de joasa speta uneori, nu stiu mai bine decat sa isi bage nasul unde nu le fierbe oala.

      6. wildrosec says:

        Hai sa iti zic una dura. Acum vreo 3 ore, m-a luat un dor de el.. asa, deodată.. 😂 mai ca eram la un pas sa il sun. De ce? Nu știu. Dar era cat pe ce.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s