Sooner or later .

Un weekend, la munte.

Avea nevoie să fumeze o țigară, dar departe de tot grupul. Iar eu voiam doar să scap puțin de toată agitația.

Și oricum, îi eram dragă – nu știu de ce -, vedea o prietenă în mine. Aveam 19 ani atunci, iar ea nu mai mult de 29. Dar arăta de 35 în sus.

Am luat-o ușor la vale, pe lângă apă. Izvor de munte, soare, liniște…

Fusese ospatar la o pensiune în sat până acum 4 ani. Acolo l-a cunoscut pe George – 36, divorțat -, ieșise la băut cu niște prieteni. Au flirtat o vreme, mama ei nu era de acord ca ginerele ei să fi fost însurat, dar Silvia nu o ascultă. Se căsătoresc după 6 luni, el pune presiune asupra ei să renunțe la job, fiind prea gelos.

Cedează.

Au apoi doi băieți, gemeni. Două obraznicaturi, neastîmpărati. Locuiesc împreună cu părinții lui, care sunt bătrâni, deci toate grijile gospodariei cad asupra ei.

Au 10 vaci, 6 viței, 20 porci mari, peste 50 găini și 2 cai. Plus un gater la ei în curte.

George e mereu plecat în pădure sau cu prietenii la băut. O neglijează din ce în ce mai mult pe Silvia.k35oqj3j2u

– Nu știi că uneori îmi vine să plec, să plec departe. Dar mi-e de băieți, că sunt mici. Dar sunt foarte obraznici și nu mă ascultă. Și deși nu stă pe acasă, tot pe tată’su îl iubesc mai mult.

Trage din țigară cu sete.

– Nu fumezi? mă-ntreabă.

-Nu.

-Nici eu nu mai fumez ca înainte, trebuie să mă ascund de el. Iar acasă nu pot că sunt ăia mici. Nici nu știi, toată ziua trebuie să spăl. Acum îi schimb, acum se murdaresc. Se bagă unde e noroiul mai mare. Și George nu vrea să îmi ia mașină de spălat, iar soacră-mea stă doar cu gura pe mine, tot lui îi ia apărarea. Că e bărbat.

Când lucram, ce bine era… Stăteam cu fetele până dimineață de vorbă, am fost și în Italia câteva luni. Îmi strânsesem niște bani frumoși. Dar i-am băgat în nuntă.

Acum, nu mai am voie să plec nicăieri. Doar duminica ce mai merg până în târg, să iau șosete pentru cei mici și ce mai trebuie pe lângă casă.

– Și el? întreb cu juma’ de gură…

– El iese mereu la băut, vine târziu. Măcar nu trebuie să îi mai pun să mănânce, că mereu mănâncă la restaurant.

– Păi și tu?

– Eu nu am mai ieșit în centru de mai bine de un an. Acum, noroc că ați venit voi la noi, altfel cine știe.

O ascultam și nu îmi venea să cred.

– Tu acum te duci la facultate?

– Da, anul I, Litere.

– Bravo. Ai pe cineva?

– Încă nu. Nu mă grăbesc.

– Păi să nu te grabesti. Trăiește-ți viața! Nu pierzi nimic. Uită-te la mine! Aș pleca, crede-mă, de nu ar fi ăia mici.

Ne întorsesem înapoi. Ne plimbasem mai bine de 40 minute, iar acum George o privea cam ciudat. Era băut, ca și restul grupului de-asemenea, dar o privea pe Silvia ca pe-un străin. Nu ură, poate indiferență. Cine știe…

Nu am văzut o dată să o strângă în brațe, să o sărute, sau un mic gest de afecțiune măcar.

Am revăzut-o acum doi ani, mai exact după 5 ani. Eram în zonă. Am găsit-o doar pe ea acasă și cei doi băieți. Crescusera,  dar ramasesera la fel de neastamparati.

Silvia, Silvia arăta obosită. Îmbătrânită. Nu știa cum să se organizeze ca să ne poată servi, să ne simțim ca acasă.

– Arată groaznic la noi, mai lucrăm și la casă acum, încercăm să ridicăm acoperișul… Ați fost în casă? Vreți să intrați? E cam mizerie, dar așa e la noi. Cu orataniile, cu gaterul… mai intri încălțat…

– Stai liniștită, nu avem nevoie de nimic. Stai aici, lângă noi, puțin. Că nu stăm mult, suntem în trecere. Voiam să vedem cum mai sunteți.

S-a așezat lângă noi, pe un scaun ce abia își ținea echilibrul. Se vedea că e obosită. Nu după cearcăne, ci după ochi. Erau triști. Erau albaștri ca cerul, dar triști. Obosiți. Neconsolati.

Mă privea de parcă ar vrea să îmi spună ceva. Dar îi era rușine de restu’.

Înțelesesem. Nu era nevoie de cuvinte. Privirea ei spunea totul.

Am plecat de acolo cam neliniștită. Mă simțeam ca și cum aș fi abandonat-o. Doar  că, nu-mi stătea în putere să fac ceva.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s